114 ani de la nașterea economistului, filologului, filosofului, publicistului, sociologului și teologului Mircea Vulcănescu

Mircea Vulcănescu, economist, filolog, filosof, publicist, sociolog, teolog și profesor de etică român, s-a născut pe 3 martie 1904, la București.

A colaborat la ziarul ,,Cuvântul”, al lui Nae Ionescu, până la suspendarea publicației, în 1933, Viața Universitară, Realitatea ilustrată, Ultima oră, Pan, Azi, Prezentul, Criterion, Convorbiri literare, Izvoare de filosofie, Index, Dreapta, Floare de Foc,Familia, Cuvântul studențesc, Gând românesc, Ideea Românească, Excelsior.

Fiind extrem de capabil, a ocupat mai multe funcții în Stat: între 1940 și 1941 a fost director al Casei Autonome de Finanțare și Amortizare și președinte al Casei Autonome a Fondului Apărării Naționale, Subsecretar de Stat la Ministerul Finanțelor, din 27 ianuarie 1941, șef al Datoriei Publice (23 august 1944 -30 august 1948).

„Unul dintre cei mai tenace negociatori ai României cu cel de-al Treilea Reich, Mircea Vulcănescu a reușit, între 1941 și 1944, să obțină pentru Banca Națională a României 8 vagoane de aur (confiscate de URSS imediat după 23 august 1944) și înzestrarea Armatei a 4-a cu echipament militar german nou.”

Arestat de comuniști, în lotul al doilea al foștilor membri ai guvernului Antonescu, calificați drept ,,criminali de război”, este condamnat,  în 9 octombrie 1946, la opt ani temniță grea.

Filosoful a murit pe 28 octombrie 1952, la  Închisoarea Aiud, bolnav de plămîni, urmare a ajutorului dat de acesta unui coleg deținut pe care l-a protejat de frig, așezat pe ciment ca o saltea pentru cel doborît, salvîndu-i viața, supus apoi unui  tratament inuman.

Patriotul și cărturarul Mircea Vulcănescu a avut această emoționantă intervenție în fața Curții de Apel București la procesul din decembrie 1946 – ianuarie 1947:

„Aceasta este ,,militarea mea”. Pentru țară, totdeauna și oricând, și numai pentru ea, spre a se salva ce se mai putea salva din situațiile grele pe care nu eu le-am creat.”

A scris o serie de cărți definitorii pentru cultura romănească, fiind consemnat generos, pag. 446 – 442,  în Dicționarul General al Literaturii Române, apărut sub egida Academiei Române:

Teoria și sociologia vieții economice. Prolegomene la studiul morfologiei economice a unui sat (1932)

În ceasul al 11-lea (1932)

Cele două Românii (1932)

Gospodăria țărănească și cooperația (1933)

Războiul pentru întregirea neamului (1938)

Înfățișarea socială a două județe (1938)

Dimensiunea românească a existenței (1943)

Recommended For You

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.