13 ani de la cumplitele inundații din localitatea Tîrlișua, în care și-au pierdut viața 13 persoane

Astăzi, 20 iunie 2019, se împlinesc 13 ani de la cumplitele inundații din localitatea Tîrlișua, județul Bistrița-Năsăud. 13 oameni au pierit atunci în valuri, iar pagubele materiale au fost uriașe (peste 25 milioane de dolari USA).

Era o zi de vară, ca oricare alta, în localitatea de la poalele Munților Țibleș. Majoritatea localnicilor se aflau la muncile câmpului. La orele amiezii, peste sat, s-a așternut o perdea de nori, din care a plouat destul de consistent. A fost o ploaie de vară, cum a mai fost de atâtea ori, sunt de părere sătenii, care nu anunța în niciun fel tragedia ce avea să urmeze și care a îngrozit o țară întreagă. S-a înseninat puțin, apoi, căre orele 17 a mai plouat puțin. Spre munte însă, cerul era negru și se auzeau tunete puternice. Apoi, liniște. Numai că apa a început să crească destul de rapid, pentru ca, în cel mult o jumătate de oră, valurile care au depășit pe alocuri trei metri, să măture tot ce le-a ieșit în cale, făcând satul una cu pământul. Și, în urma acesteia, o liniște înspăimântătoare s-a așternut peste sat. Oamenilor aflați pe acoperișuri sau pe dealuri, le-au trebuit minute bune să-și revină din șoc și să încerce să vadă ce s-a întâmplat cu rudele, vecinii sau gospodăriile lor.

Câteva dintre mărturiile viețuitorilor, prezente în cartea ,,Tîrlișua între necunoscut și dezastru” (autori Cristina Rusu & Pompei Rusu) sunt următoarele:

,,De pe deal, vedeam un adevărat fluviu care ducea cu el case, mașini, animale, lemne și auzeam genete. Am văzut cum apa ne-a luat grajdul și celelalte anexe, apoi cum a spart casa și a luat tot ce era din ea. Și-l mai vedeam pe un vecin, Ovidiu, în podul casei lui, făcându-mi s emne disperate că îl ia apa. Totul a durat puțin, apoi liniște. O liniște care te înspăimânta, ca și cum tot satul ar fi fost mort. După ce apele s-au retras puțin, am încercat să ajung înc entrul satului (circa 200 m), dar nu am reușit să merg decât până la biserică, de udne se vedea că tot centrul era un imens lac. M-am întors și am dormit la un vecin. În liniștea sinistră care domnea în sat, auzeam sinistru, sunetul unei cutii muzicale pe acre apa o lăsase deschisă” (Gavril Rusu)

,,Mă țineam cât puteam de tocul de la ușă, ca să nu mă arunce apa care făcea vârtejuri prin casă. Disperată, am început să-mi zic rugăciunile. Nu știu cum le ziceam, cred că doar le începeam, nu le terminam. La un moemnt dat, apa a început să se retragă, am văzut cum se lasă încet masa, patul ți dulapurile” (Florentina Pașca)

,,Nu m-am speriat la început, da, când am văzut că vin mașini, case și copaci, eram sigur că voi fi luat și eu atunci când se va surpa casa. M-am dezbrăcam în lenjerie intimă (ca să nu mă tragă apa în jos) și așteptam din moment în moemnt să fiu luat de puhoaie. Mă gândeam că poate am noroc să mă prind de vreun stâlp de curent, ceva. Făceam semne disperate celor de pe deal și le arătam că mă duce apa. Am stat așa câteva minute, apoi Gavril Rusu, vecinul meu, a început să strige să stau liniștit că apa începe să se retragă” (Ovidiu Cucură)

,,De pe deal, vedeam cum furia apelor transportă case și amșini, ca și pe niște cutii de chibrituri, stâlpii de electricitate cădeau unul după altul, ba mai mult, am rămas cu imagiena unei bătrâne din vecini care era târâtă de curent și acre nu a supraviețuit” (Susana Cucură)

,,Mă aflam în curtea casei și auzeam strigătele de disperare ale oamenilor ieșiți pe dealurile satului. Nu am realizat, în primul moment ce se întâmplă, dar am înțeles că este ceva legat de apă.La scur timp, nenorocirea s-a produs: apa a crescut rapid, a început să îmi umple curtea, apoi casa. Era doar începutul, pentru că în minutele următoare, am văzut, fără să cred că pote fi adevărat, cum valul uriaș aducea cu el copaci întregi, bucăți din așezări și chiar ființe omenești. Priveam, înspăimântat, cum pe o bucată de scândură, era purtatăd e val o fetiță, Gabriela Curtușan, care țipa disperată după ajutor. Fără să realizez ce fac, m-am aruncat în mijlocul viiturii încercând să o salvez, dar fără nici o reușită deoarece pe vale se apropia o grămadă uriașă de lemne, amenințându-mi și mie viața. M-am retras cu greu, ținându-mă cu mâna de stâlpul unor porți, dar cu privirea dup fetița care continua să se zbată în valuri. După retragerea apei, m-am întors acasă, unde am văzut cum toată agoniseala mea de-o viață, a dispărut într-o clipă. Peste toate greutățile o să pot trece, dar, uneori, mă bântuie umbra fetiței pe care nu am reușit să o salvez” (Mircea Sigartău).

Cristina Rusu

Este posibil ca imaginea să conţină: unul sau mai mulţi oameni, cer, copac, în aer liber şi natură

Este posibil ca imaginea să conţină: unul sau mai mulţi oameni, cer, în aer liber şi apă

Este posibil ca imaginea să conţină: cer, în aer liber şi natură

Este posibil ca imaginea să conţină: copac şi în aer liber

Recommended For You

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.