OPINII

19 februarie-Ziua Brâncuşi

Autor: Mihai Neamţu

 „Nu putem să-L ajungem niciodată pe Dumnezeu, însă curajul de a călători spre El rămâne important.” – Constantin Brâncuși

Azi se împlinesc 144 de ani de la naşterea marelui sculptor.  Dacă nu ocupau sovieticii România, poate Brâncuși s-ar mai fi întors acasă.

Dacă săpăm în genealogia familiilor noastre personale, vom descoperi fie rădăcini țărănești, fie un blazon aristocratic. Excepțiile sunt puține. Argoul orășenesc folosește, astăzi, expresia “băi țărane!” drept insultă. Este imprecația șoferilor grăbiți sau a chelnerilor înfuriați de o clientelă obraznică la malul mării. De unde provine acest sentiment de superioritate?

Ce a fost Brâncuși, dacă nu țăran genial, inspirat de meșterii Olteniei? Fără ingredientul “țărănesc”, cultura noastră ar fi mai săracă. Fără darul simplității, viaţa noastră ar fi lipsită de bucurii. Cuminţenia, istețimea, puterea de îndurare şi spiritul liber au șlefuit portretul unei vechi lumi românești ale cărei valori merită nu doar rememorate, ci actualizate.

O virtute uitată a timpurilor noastre este simplitatea. Când te uiți la opera lui Brâncuși, când studiezi design-ul Apple, claritatea comenzilor din tratatele militare sau brevitatea parabolelor evanghelice, înțelegi că măreția se ascunde în simplitate.

Telefoanele și calculatoarele noastre sunt pline de programe și aplicații pe care nu le folosim. Codul fiscal are sute de pagini inutile pe care, niciodată, un antreprenor nu le va citi până la capăt. Tratatul de la Lisabona conține texte plictisitoare, pe care niciun cetățean european nu le-a parcurs vreodată…

Odinioară, credeam și eu că profunzimea se ascunde într-o exprimare inaccesibilă celor profani. Cultivam neologismul și proza filozofică scrisă într-un jargon impenetrabil. Astăzi, tentația gnosticilor de-a vorbi doar celor aleși mi se pare proba ultimă a imposturii.

Oricât de complexă ar fi realitatea cuantică, adevărurile fundamentale ale vieții chiar pot fi rostite pe înțelesul tuturor. Barocul formelor obosește și îndepărtează. Tot ceea ce e prea mult, strică.

Să revenim, deci, la simplitate. E o virtute practică, e o virtute neprețuită!

„Contemplaţi lucrările mele până le vedeţi. Cei aproape de Dumnezeu le-au văzut.”

Coloana Infinitului a fost inaugurată la 27 octombrie 1938, având o înălțime de 29,35 metri și este compusă din 15 moduli octaedrici suprapuşi, având la extremităţile inferioară şi superioară câte o jumătate de modul. Modulii erau numiți „mărgele” de către autorul lor.
Lucrarea denumită şi ”Coloana recunoştinţei” a fost dedicată de Brâncuşi eroilor căzuţi în Primul Război Mondial în luptele de pe malul râului Jiu.