OPINII

Ce este de făcut cu acest CCR?

Autor: Valentin Naumescu

Absolut aberantă decizia CCR! De ce mai există atunci în Constituţie art. 89 (Dizolvarea Parlamentului), în care se vorbeşte de “RESPINGEREA A CEL PUŢIN DOUĂ SOLICITĂRI DE ÎNVESTITURĂ”, dacă Preşedintele TREBUIE (ESTE OBLIGAT) să desemneze un candidat despre care să ştie dinainte că obţine majoritatea? De unde să ştie, dacă Parlamentul refuză să voteze?

Atunci, prin simetrie, înseamnă că nu se poate depune un proiect de lege în Parlament dacă deputatul sau senatorul nu ştie dinainte că va fi votat de majoritatea parlamentară? Pentru exprimarea opiniei în Parlament, există posibilitatea de a vota DA sau NU.

Pronunţarea prin vot asupra propunerii Preşedintelui este obligatorie, aşa cum obligatorie este desemnarea de către Preşedinte a unui candidat. Respingerea solicitărilor de învestitură este un drept al Parlamentului, aşa cum nominalizarea unui candidat la funcţia de Prim Ministru este prerogativa Preşedintelui. Singurul caz în care Preşedintele este limitat în Constituţie de a nominaliza orice candidat doreşte, în urma consultărilor cu partidele, este atunci când există un partid care are majoritatea parlamentară absolută, ceea ce nu e cazul acum.

CCR este în afara logicii de bun simţ şi în mod evident a prevederilor constituţionale, citite cu bună credinţă şi obiectivitate. CCR face acolo altceva decât apărarea prevederilor Constituţiei, aşa cum sunt ele scrise, negru pe alb. Inventează. Legiferează. Situaţia aceasta aberantă şi abuzivă trebuie să înceteze. Şi se va găsi la un moment dat soluţia să se pună capăt abuzurilor CCR.