OPINII

Emanciparea femeilor în modernitate

Autor: Teodor Baconschi

Modernitatea a fost definită atât prin separarea puterilor (deci controlul asupra executivului și contestarea tiraniei), cât și prin codificarea drepturilor omului, socotite ca valori universale. Pe acest fundal istoric s-a produs și emanciparea politico-socială, economică și intelectuală a femeilor.

Însăși instituționalizarea academică a discursului feminist (cu toată constelația sa de nuanțe teoretice și ideologice) atestă triumful acestui parcurs justițiar, de care profită ansamblul societăților occidentale. Până și comunismul – ca expresie totalitară a modernității – a ”contribuit” la progresul egalității de gen.

Evident, în democrație, totul e perfectibil, printr-o evoluție graduală a mentalităților și a legislației, a cutumelor și practicilor, dar nu se poate nega faptul că acest tip de regim politic asigură azi, oriunde funcționează, cele mai avansate standarde de protejare a drepturilor femeii.

Poate intriga faptul că feministele occidentale se ocupă atât de puțin, sau de vag și strict retoric, de situația femeilor în restul societăților umane, adică din lumea non-occidentală, unde acestea sunt marginalizate social, discriminate, sistematic violentate, mutilate ritual, oprite de la studii și cariere încă rezervate bărbaților și infantilizate printr-un discurs patriahal.

Dezbaterea feministă nu a dobândit o dimensiune ecumenică, solidaritatea cu victimele reale ale unei condiții anacronice e slabă, totul se petrece ca și cum emanciparea femeii nu poate avea loc decât în Europa și America de Nord, zguduite de iconoclasmul comod și egoist al progresismului radical…