75 de ani de la eliberarea Parisului de sub ocupația nazistă

Autor: Mihai Șora

Pentru mine, aflat în Franța în vremurile acelea apăsătoare, momentul s-a fixat ca unul fondator, s-a instalat în memoria afectivă și a devenit, fără să-mi fi propus acest lucru în mod conștient, sursă inepuizabilă de euforie, chiar și după trecerea timpului, așadar după ce alte evenimente, alte bucurii sau isprăvi au ajuns să-mi umple viața ori s-o transforme radical, mutând-o pe un făgaș diferit.
Este unul dintre acele momente care s-au dilatat, de-a lungul anilor, iar astăzi îl asociez unui anotimp întreg – vara anului 1944, fiind, în felul acesta, mai mult decât un punct luminos în destinul meu: un fel de sferă incandescentă în miezul căreia pot oricând intra cu amintirea, extrăgându-mă din tumultul înconjurător.

Ca orice țară care își respectă propriul trecut, îl studiază și îl pune în valoare, Franța va sărbători Eliberarea printr-o instituție nouă, un muzeu anume creat să adune și să înnobileze toate semnele și mărturiile epocii, – însă nu oricum, ci făcând apel chiar la cei care au trăit-o ori la descendenții lor. Sâmbătă, 15 iunie, orice om care are – dosite într-un cufăr moștenit de la bunici, în sertarul unui bufet, în podul casei ori în pivniță – documente, scrisori, fotografii, obiecte legate de acele împrejurări (o uniformă, un steag ori banderola rezistenților, de pildă, precum cea din imaginea alăturată) le poate dona Muzeului. Ele vor fi autentificate, catalogate și expuse în cei peste 2500 de metri pătrați ai viitoarei instituții.

Muzeul va fi inaugurat în ziua de 25 august la Paris, în Piața Denfert-Rochereau, prin urmare în chiar locul pe unde a trecut cea de-a 2-a Divizie de blindate a Generalului Leclerc, în urmă cu 75 de ani, scoțând Parisul de sub bocancul nazist și restituindu-l parizienilor de atunci și celor de după ei.

Nu există o mai subtilă, mai inteligentă și vie formă de a transfera de la o generație la alta vibrația unei clipe istorice decât această colectă a arhivelor, deopotrivă reedificare a trecutului, scoatere la lumină și valorizare a lui în spațiul public.

Mă bucur enorm, firește, că se deschide acest muzeu. Și mă bucur că voi fi acolo, la fața locului, în momentul – luminos și răscolitor pentru mine – al inaugurării lui.

Mihai Șora
13 iunie 2019

P.S. „F.F.I.“, abrevierea de pe banderolă, înseamnă „Forces françaises de l’intérieur“ – numele generic sub care s-au strâns, din februarie 1944, toți rezistenții din interiorul Franței, de la gaulliști, la partizani, giraudiști, apolitici, militari și paramilitari. O lume destul de colorată, alcătuită din ființe cu anvergură, preocupări și așezări distincte, însă care, la un moment dat, s-au întâlnit sub același impuls, au avut același crez și s-au uitat în aceeași direcție. Nu au fost mulți – dacă ne gândim la milioanele de locuitori ai Franței… Dar ei au schimbat istoria. Și, privind astăzi, de departe, această istorie, sunt fericit că am fost și eu acolo, printre cei care s-au uitat în direcția bună.

Recommended For You

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.