Valentin Naumescu Opinii UE
OPINII

8 MAI 2020 – 75 de ani de pace convențională în Europa. Războaiele lumii noastre

Autor: Valentin Naumescu

Astăzi se împlinesc 75 de ani de la capitularea Germaniei naziste și încheierea celui de-al Doilea Război Mondial în Europa. (atenție, războiul a continuat în Pacific până pe 2 septembrie 1945, nu este 8 mai data încheierii războiului mondial).
Teoretic, Europa este de 75 de ani într-o pace convențională, chiar dacă până în decembrie 1989 continentul nostru a fost epicentrul Războiului Rece, încheiat informal la Summitul Bush-Gorbaciov din Malta, 2-3 decembrie 1989) iar apoi a traversat mai multe războaie locale și regionale sângeroase, din care menționez aici doar cele patru războaie de destrămare a Iugoslaviei (Slovenia, Croatia, Bosnia, Kosovo), războiul din Transnistria, cele din Abhazia și Oseția de Sud (Georgia) sau Donbas (Ucraina).
Pacea a fost așadar convențională (în sensul că nu a existat oficial stare de război între state) iar această pace nu a echivalat tot timpul și peste tot și cu libertatea. Până în 1989, jumătate din continent a fost obligată să trăiască sub dictaturile comuniste.
Dar astăzi? Este ceea ce trăim PACE sau RĂZBOI? Într-un articol publicat pe 16 ianuarie a.c. pe Contributors și Cursdeguvernare, vorbeam despre “pacea-război” sau “războiul-pace”, în care:
“Distanța între război şi pace se reduce dramatic, diferențele se șterg iar strategiile, limbajul, practicile şi graniţele conceptuale actuale amestecă şi întrepătrund tot mai mult teoriile şi definiţiile clasice, consacrate, cu versiunile noi şi confuze ale confruntării generalizate pentru putere, influenţă și resurse;
Pacea începe să semene cu războiul iar războiul începe să le pară unora pace, diferenţa între cele două stări esenţiale din sistemul relaţiilor internaţionale fiind tot mai greu de făcut, pe fondul competitivităţii agresive, intransigenţei, tranzacţionalismului cinic şi radicalizării discursului politic care marchează aceste vremuri”.
Ura a revenit în discursul public, odată cu radicalizarea ideologică. Naționalismul a fost resuscitat și face agenda unor lideri și guverne. Competiția Marilor Puteri pentru influență a redeschis fronturi strategice, geopolitice și economice globale și regionale. Tensiunea plutește în aerul politico-diplomatic și economic european și global. Criza pandemiei este și ea interpretată chiar și în limbaj oficial drept război. S-au acumulat presiuni enorme în sistemul internațional și în unele democrații ale spațiului euro-atlantic.
Și totuși, suntem indiscutabil, după 1945, în cea mai bună perioadă din istoria Europei de Vest, respectiv din 1990 în cea mai bună perioadă din istoria continentului european. Realizările politice, economice, sociale, educaționale, culturale, tehnologice, legate de calitatea vieții etc. sunt fără îndoială cele mai mari din tot ce a consemnat istoria lumii.
Europenii (și, bineînțeles, românii) nu au trăit nicicând în istorie mai bine decât în ultimele decenii, cel puțin până la izbucnirea crizei Corona. Ce va fi după încheierea pandemiei, vom vedea.
Despre războaiele lumii noastre, voi scrie pe larg într-un articol viitor.
Să ne bucurăm însă de pacea care a fost și de cea care este (așa cum este această pace în prezent, imperfectă), sperând ca războaiele lumii/generației noastre să nu degenereze spre violență și conflicte armate propriu-zise. Pentru noi, existența și apartenența la UE și NATO reprezintă încă o mare șansă de prosperitate și securitate, așa cum generațiile precedente nu au avut.
Și pentru că mâine este ZIUA EUROPEI, să spunem de astăzi La Mulți Ani în pace Europa, La Mulți Ani Uniunea Europeană!