Europa cu fundament și sol creștin în care a încolțit și a crescut cea mai importantă cultură a lumii și Modernitatea noastră, Europa cu ramificate și puternice rădăcini eleno-latine și iudeo-creștine, merită un coronament pe măsură, merită aniversată și apărată mereu.
Apărată de paraziții și piromanii ideologici care îi detestă cultura și spiritualitatea pe care s-a fondat civilizația ei, dar și de falșii „conservatori” cu ridicol aer suveranist-mesianic care o subminează prin compromiterea gravă a discursului apologetic autentic.
Vocea sa creștină nu trebuie să se stingă niciodată.
Era și părerea unanimă a marilor părinți fondatori ai Uniunii Europene:
Konrad Adenauer, 1950:
„Această Europă, cu a sa cultură clădită pe creştinism, trebuie să fie salvată cu orice preţ. Aceasta este marea datorie a partidelor creştine. Trebuie să salvăm Europa de dragul întregii lumi. Nu putem permite ca Europa să fie înghiţită de Asia. De aceea spun: ne vom opune oricărui colectivism, indiferent cum se numeşte acesta. Dorim să salvăm pentru lumea întreagă libertatea persoanei, aşa cum a dezvoltat-o creştinismul, şi vrem să salvăm Occidentul creştin de dragul lumii întregi.” („Unsere Aufgabe”, Rheinischer Merkur, 20 Mai 1950).
Alcide de Gasperi, discurs la Roma, 1953:
„Cum să concepi Europa fără să ții seama de creștinism, ignorând învățătura sa fraternă, socială, umanitară? […] Mai presus de toate, creştinismul e activ, mereu activ prin efectele sale morale şi sociale. El se realizează în drept şi în acţiunea socială. Respectul său pentru dezvoltarea liberă a persoanei umane, dragostea lui pentru toleranţă şi fraternitate se traduc în lucrarea sa de justiţie distributivă în plan social şi de pace în plan internaţional”. (L’Europa. Scritti e discorsi, 2004).
Robert Schuman, „Pour l’Europe”, 1963:
„Aici intervine doctrina creștinismului, căci democrația datorează acestuia existența sa. Ea a luat naștere în ziua în care omul a fost chemat să realizeze pe timpul vieții sale demnitatea persoanei umane, prin libertatea individuală, prin respectul drepturilor fiecăruia şi prin practicarea dragostei frăţeşti față de toți. Niciodată înainte de Hristos asemenea idei nu au fost formulate. Democraţia este astfel legată de creştinism din punct de vedere doctrinar şi cronologic. Ea s-a format odată cu el, încetul cu încetul, prin îndelungi tatonări, uneori chiar cu preţul greşelilor şi al recăderii în barbarie.”
Vasile Banescu
