OPINII

Activiştii, de orice fel, nu au ce căuta în şcoli

Nu doar că trebuie să interzicem, pasiv, prezența activiştilor în şcoli, ci trebuie să o împiedicăm activ, de la nivel de discurs până la nivel de legislație.
Copiii sunt ca un burete, pot lua de bun, nefiltrat, orice aud. Activişti care azi pot părea că militează pentru o cauză “bună” pot fi înlocuiți mâine cu te miri ce ciudați.
Astăzi se dă în subteranele puterii o luptă pe viață şi pe moarte pentru a facilita accesul în şcoli a multor alte categorii de oameni în afară de profesori.
De aceea asistăm la:
1) decredibilizarea continuă a profesorilor (“sunt slabi”, filmulețe cu profesori violenți, “au note mici la titularizare”),
2) atacurile la adresa ARACIP,
3) ofensiva fără precedent a oengeurilor de tot soiul, cel mai adesea cu nume şi obiective generoase, dar cu expertiză educațională zero,
4) ofensiva pe rețelele de socializare ale experților în psihopupu, care explică părinților stresați “starea de bine” a copilului,
5) focalizarea discursului public pe orice în afară de fundamentul şcolii: rigoare şi ştiințe fundamentale.
Da, sunt multe lucruri imperfecte: sunt şi profesori slabi, şi unii descreierați violenți, şi oengeuri de calitate, iar ARACIP poate, cu siguranță să fie mai performant. Nu uitați: slăbiciunea statului în justiție a dus la incredibilul grad de corupție. Tot aşa, slăbiciunea statului în educație, cedarea de teren către activişti, va duce în fața copiilor voştri tot felul de ciudați care le vor introduce copiilor putreziciuni în minte, în loc să îi formeze riguros şi ştiințific. Iar această corupere a minții copiilor va duce la ceva mult mai grav decât corupția: estropierea spiritului şi minților copiilor de azi, care vor fi părinții de mâine.
Am tăcut pe acest subiect, dar acum am date concrete, îmi e limpede cine sunt vectorii, cine sunt fraierii care nu înțeleg nimic din ce se întâmplă şi care sunt mecanismele.
E esențial pentru binele copiilor voştri ca la şedințele cu părinții să ridicați această temă şi să fiți atenți cine e adus, în cadrul şcolii, în fața copilului vostru.
Locul numit “şcoală” are în mintea copilului o rezonanță aparte: el ştie că nimic rău nu i se poate întâmpla acolo, ia de bun tot ce aude acolo (nu şi ce aude pe stradă sau la magazin), motiv pentru care există şi o asemenea bătălie pe accesul în acest loc sacru.
Daniel Funeriu, fost ministru al educației