Adrian Papahagi: Patriotismul românesc este european

Patriotismul românesc este european, nu antieuropean. A fi român și antieuropean înseamnă a te urî pe tine însuți.

România s-a născut rupându-se din zona de influență a unei puteri orientale, iar năzuința ei modernă a fost occidentalizarea.

Apariția însăși a României, trecerea la grafia latină, puternica reromanizare a limbii, mimetismul cultural și instituțional sunt aspecte ale năzuinței noastre occidentale.

Proiectul nostru de țară în 1848, 1859, 1866, 1877, 1918, 1989, 2004, 2007 a implicat mereu colaborarea cu Occidentul, apropierea de el.

Occidentalizarea va continua, fiindcă oamenii de la Vaslui vor să trăiască măcar ca la Bari, iar cei de la Constanța, Craiova sau Iași doresc să poată circula până la Calais pe autostradă. Nimeni nu are vise în care figurează Ankara sau Moscova.

Occidentalizare nu înseamnă deznaționalizare, cum nu a însemnat nici în 1866, 1918 sau 1989. Ține doar de noi să păstrăm cu grijă ce avem mai prețios din tradiție, începând cu buna vorbire a propriei limbi și continuând cu patrimoniul de credință și cultură care ne definește așezarea în lume.

În ce mă privește, mă simt extrem de confortabil în identitatea mea ortodoxă, românească (ardeleano-aromânească) și europeană. În fond, Europa s-a născut în Balcani, nu în Alpi și suntem europeni pe aceste meleaguri dinainte de a fi români.

Noi, conservatorii, nu vrem să impunem nimănui nimic. Tot ce cerem e să fim scutiți de dictatura progresului obligatoriu, de marele salt înainte (sau în gol), de marșul forțat înspre utopie.

Nu credem că știm mai bine decât alții (deși ne recunoaștem o anumită superioritate a stilului, culturii și moravurilor), dar avem pretenția să nu ne administreze lecții orice ignoramus auto-îndreptățit.

Nu respingem progresul, dar îl considerăm instrument, nu scop, și în niciun caz idol.

Admirăm știința, ca de altfel orice manifestare a geniului uman, dar înțelegem că nu e religie sau sistem de valori și nu se substituie celor ale spiritului.

Pentru noi, știința nu este mai cerebrală decât arta, poezia sau religia – în momentele ei bune e chiar la fel de fantezistă, adică de adecvată celor înalte.

Nu suntem retrograzi, ci înrădăcinați, fiindcă avem în ce să ne înrădăcinăm (cultură, limbă, tradiții, credință, sol – unii, chiar avere).

Recommended For You

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.