Suntem în fața unei situații absolut hilare: în timp ce Orchestratorii îndepărtării candidatului suveranist transpiră de zor pentru a încropi un narativ al culpabilității – că de dovezi clare nici vorbă! -, din neatenție, pe de o parte, dintr-o anumită tactică de fugă, pe de altă parte, din rândul acestora apar dovezile palpabile ale premeditării acțiunilor ilegale îndreptate împotriva Statului de drept, în principal, a lui Călin Georgescu, în subsidiar.
După toate elementele de acum – la care se vor adăuga, neîndoielnic, altele, conturând mai exact un puzzle infracțional, cu consecințe extrem de grave – scenariul s-a desfășurat în trei acte:
- tentativa de anulare a Alegerilor Prezidențiale din 24 noiembrie, prin renumărarea voturilor;
- anularea Turului II al Alegerilor Prezidențiale;
- interzicerea noii candidaturi a lui Călin Georgescu.
Să le luăm pe rând.
Potrivit unei declarații a premierului, a existat o tentativă de anulare a rezultatelor primului tur al alegerilor prin renumărarea voturilor, una la care nu a marșat:
„Credeți că eu n-am observat că s-a încercat, așa, o anulare a alegerilor pe renumărare. Am înțeles toate lucrurile. Eu am spus că pe mine nu mă interesează și eu nu vreau renumărarea. Acela e votul exprimat și cu asta am încheiat. Dar, lăsați, o să se afle adevărul total.”, a declarat recent Marcel Ciolacu, potrivit unui podcast.
Prin urmare, analizele / cercetările – inclusiv judiciare – ar trebui să devoaleze cine a gândit acest prim act al scenariului și de ce s-a renunțat la tentativa de anulare a alegerilor primului tur prin renumărarea voturilor.
Că Turul II a fost anulat la comandă politică, prin instrumentul Curtea Constituțională, ne este foarte limpede, acum, însă în plus, avem cel puțin o dovadă clară. Iată ce spunea deunăzi candidatul Coaliției, Crin Antonescu, într-un interviu televizat:
„R: Prima întrebare care mi-a venit în minte, atunci când am aflat că veți candida, a fost: Cum s-a întâmplat? Stăteați Dumneavoastră, așa, liniștit la Bruxelles de 10 ani, și cineva v-a sunat și v-a zis: Bună ziua. Ați vrea să fiți Președintele României? (…)
C.A.: Nu, nu stăteam liniștit, urmăream și eu, cum am urmărit în toți acești ani, și de la București, că n-am stat numai la Bruxelles, și de la Bruxelles situația politică, situația campaniei electorale, anul electoral, pentru că, de fapt, noi am început cam acum un an pe vremea asta un lung an electoral care nu se mai încheie. Am urmărit, eram destul de abătut și eu văzând finala prezidențială care se contura și, în contextul acela, sigur, am fost contactat, căutat, am intrat în discuții cu liderii politici despre care știți.”
Domnul Antonescu poate fi bănuit / acuzat de orice, mai puțin că nu are proprietatea termenilor, domnia sa stăpânind, de departe, o foarte bună și suculentă retorică.
„Am urmărit, eram destul de abătut și eu văzând finala prezidențială care se contura și, în contextul acela, sigur, am fost contactat, căutat. Am intrat în discuții cu liderii politici despre care știți.”, precizează acesta, spunându-ne, de fapt, că, înainte de anularea turului II, factori politici l-au contactat pentru o eventuală candidatură la prezidențiale.
Deci Orchestratorii au premeditat anularea Turului II al Alegerilor Prezidențiale, sfidând toată legislația electorală și încălcând brutal legea fundamentală, Constituția României, atrăgând în această samavolnicie Curtea Constituțională care, se pare, a fost chiar încântată să fie abuzată, servind pofta abuzivă de putere a acestora.
Actul trei – de respingere a candidaturii lui Călin Georgescu – a fost relativ ușor de instrumentat, după ce Orchestratorii și-au exersat elucubrațiile juridice prin literaturizarea textelor de lege și interpretarea lor în cheia propriilor interese, astfel că aceștia s-au gândit, pentru ca oprobiul public să fie împărțit între CCR și BEC, ca respingerea / validarea candidaturilor să se facă și de către BEC, urmând ca prima să întărească deciziile celei de a doua, ca o instituție obiectivă cum se pretinde a fi.
Astfel, Orchestratorii – încălcând grav principiile Democrației, călcând în picioare legile în materie electorală și, mai grav, legea fundamentală, Constituția României – au adus un imens prejudiciu Statului de drept, mai ales în contextul geopolitic în care ne aflăm.
Rezumându-ne doar la consecințele externe, nu putem să nu remarcăm răceala intervenită în relațiile noastre cu Administrația Trump, care, dincolo de alte gesturi, la fel de semnificative, a decis, recent, suspendarea programului aferent vizelor, invocând, elegant, că „reanalizează recenta desemnare a României în Programul Visa Waiver.”
În termeni diplomatici, fapt care pare să le scape oficialilor decizionali de la București, pentru principalul garant al securității noastre, „reanalizează” înseamnă, pe un anumit palier, „meditează” – deci o sancțiune politică – , vectorizând, evident, problematica spre ceea ce a deranjat Administrația de la Washington – încălcarea grosolană a normelor democratice, prin anularea alegerilor și îndepărtarea / hărțuirea injustă a potențialului căștigător.
Marcel Seserman
