Alegerile locale – un exercițiu de democrație

Duminica aceasta, pe 14 octombrie, în Belgia au loc alegeri locale. În fiecare „comună“ (unitatea administrativă cea mai mică) se alege componența consiliului local, care este format din 31 de persoane în Auderghem, unde voi vota eu. Din rândul acestora se vor alege după aceea primarul (care trebuie să aibă susținerea a jumătate+1 din consilieri și a jumătate+1 din membrii listei de pe care a fost ales) și un consiliu executiv, care administrează direct portofoliile locale.

Departe de a fi unul perfect, procesul electoral este totuși unul din care România ar putea învăța foarte multe, atât din punctele pozitive, cât și din cele negative:

  • Toate listele de candidați propun un număr egal de femei și bărbați, iar locurile pe listă sunt acordate alternant: o femeie/un bărbat. De asemenea, patru din cele opt liste au pe primul loc (implicit, candidatul pentru postul de primar) o femeie. Acest lucru este rezultatul direct al unei legi care impune paritatea de gen în componența consiliului local;
  • Cele două partide extremiste care s-au înscris în cursă aici nici măcar nu propun o listă completă de 31 de candidați. Unul propune doar doi candidați, iar celălalt, cinci. E clar ce așteptări au. Extremismul nu își găsește rădăcini în comunitățile unite;
  • Unul din partidele cele mai mari din Belgia, creștin-democrații, nu participă deloc în Auderghem, din cauza rezultatelor slabe din trecut. Simplul fapt ca ești partid mare nu te face relevant peste tot;
  • În schimb, există o listă „cetățenească” neafiliată unui partid politic, cu un program 100% local. Nu este nevoie să strângi mii sau zeci de mii de semnături pentru a candida;
  • Primarul actual este în funcție din 1995. Dacă va fi reales și acum ar ajunge la un total de 30 de ani de „putere” (fiecare mandat are șase ani). Chiar dacă poate să prezinte multe realizări și există fără îndoială câteva schimbări în bine în ultimii ani, pare cam mult. Alternanța la guvernare este un principiu de bază al democrațiilor consolidate;
  • Programele electorale sunt legate aproape exclusiv de competențele locale: siguranță, învățământul preșcolar și primar, transport și mobilitate, cultură și sport, ajutor social, administrație locală;
  • Din păcate, unele programe, inclusiv ale unor partide mari, ca socialiștii sau ecologiștii, sunt doar o serie de declarații și intenții generale, fără substanță sau propuneri clare. Alegerea unor candidați doar pe baza unor promisiuni goale sau sloganuri nu poate aduce nimic bun;
  • Din fericire, majoritatea programelor sunt însă construite pe măsuri foarte concrete: ce trebuie făcut la nivel local față de demolarea viaductului Herrmann-Debroux propusă de ministrul regional de Transport, o școală nouă, o creșă nouă, extinderea învățământului bilingv, amenzi usturătoare pentru nerespectarea regulilor de urbanism, limită de viteza de 30 km/h pe toate străzile mici, digitalizarea interacțiunii cu administrația locală, dezvoltarea unor spații locale importante și multe altele. În general, nu se promite marea cu sarea, ci mai degrabă pași mărunți, dar foarte importanți pentru comunitatea locală;
  • Lipsește însă mai multă precizie la nivel bugetar, deși toți își doresc un buget local echilibrat (este cazul acum) și păstrarea nivelului actual de taxare. Așa cum ziceam, nimeni nu promite autostrăzi suspendate și „revoluție în trafic”, dar chiar și măsurile mici trebuie finanțate corespunzător;
  • Componența majorității listelor este extrem de diversă ca vârstă, experiență sau etnie: candidați care au între 19 și 70 de ani, actuali consilieri locali sau oameni care participă pentru prima dată la un proces electoral, studenți, funcționari publici, pensionari, antreprenori, demnitari europeni, cu origini foarte variate. O oglindă aproape perfectă a populației;
  • Totuși, deși este clar că foarte mulți români și polonezi locuiesc aici (dacă e să mă iau după limbile vorbite la locurile de joacă pentru copii sau la supermarket), pe listele de candidați la Auderghem nu găsim decât un nume românesc și unul polonez. E nevoie de mai multă implicare în viața cetății sau poate de mai mult timp pentru integrare. Românii trebuie să se implice mai mult, oriunde sunt ei, pentru a-și schimba comunitățile în bine.
  • Se votează pe liste deschise, adică se poate vota candidatul preferat, indiferent de poziția sa pe listă. Asta duce la o transparență incredibilă, cu majoritatea candidaților publicându-și inclusiv adresele de acasă și numerele de telefon, pe lângă CV-uri complete și prioritățile lor personale;
  • Vom vota electronic, pe baza unei convocări primite acasă. Totul este făcut pentru ca votul să fie 100% corect.

Este clar că un proces electoral corect, reprezentativ, participativ și cu bariere scăzute aduce un plus de democrație și ne ajută pe noi, votanții, să putem alege „binele cel mai mare” și nu „răul cel mai mic”.

Cu ajutorul inițiativei legislative „Oameni noi în politică“ putem să creăm și în România o clasă politică mai bună, mai competentă și mai apropiată de nevoile românilor. Așa cum ar fi normal.

* Material de Andrei Ion, membru în Comunitatea tematică România în UE, expert pe fonduri europene

Recommended For You

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.