LIFESTYLE

Armata, alături de români în timp de război și de pace

Autor: Cristina Rusu

Trăim zile pe care, mulți dintre noi, nu ni le-am imaginat vreodată. Zile care ne amintesc, oarecum, de vremurile grele pe care le-au trăit bunicii și părinții noștri. Oarecum, căci în aceste zile majoritatea dintre noi trebuie doar să stăm acasă, la căldură, cu mâncare, internet, telefon și televizor. Bunicii sau părinții noștri au stat în tranșee, cu moartea plutind împrejur, și mai apoi, în lagărele de prizonieri, fără căldură, mâncare sau apă, cu gândul la cei dragi, rămași fără sprijin acasă. Gând care i-a salvat pe unii dintre ei, eroii ce ne-au dăruit România de astăzi. Alții n-au apucat să mai vadă pământul pentru care au luptat sau copilul pe care l-au lăsat acasă, copil ce a trăit cu amintirea tatălui plecat, pentru totdeauna, la război.

Anii au trecut, pacea a cuprins România, iar Armata și-a găsit rostul și locul lângă popor. Dacă războaiele au ocolit țara noastră în ultimii șaptezeci de ani, dezastrele naturale ne-au încercat, adesea. La cutremure, inundații, înzăpeziri, militarii au fost mereu în prima linie, ajutând populația greu încercată de necaz.

Îmi amintesc și acum zile din vara anului 2006. Cele ce au urmat inundațiilor catastrofale care au năvălit cu furie, în după-amiaza zilei de 20 iunie 2006, asupra localității Tîrlișua, satul în care s-a născut scriitorul Liviu Rebreanu și în care locuiește familia mea. Câteva minute și apele furioase au luat 13 vieți și au lăsat în loc tone de lemn și nămol. După dezastru, zile intregi, militarii au sărit în ajutorul localnicilor rămași fără agoniseala de-o viață, fără mâncare sau apă. Soldații au adus alimente și apă, au scos nămolul și lemnele din casele și curțile sătenilor, au căutat trupurile celor luați de ape, au transportat sicriele la biserică și, mai apoi, în cimitir….

Într-una din acele zile, printre lemne și nămol, este găsit trupul unei fete trecute puțin de 20 de ani. Era dezbrăcată, furia apelor și buștenii i-au rupt hainele subțiri de vară. Lume multă, înmărmurită în jur (autorități, localnici și voluntari) și nimeni nu știe cum să reacționeze. Până când, un militar își ia haina din spate și acoperă trupul fără viață. Fata e verișoara mea, iar gestul militarului mi-a rămas adânc întipărit în suflet. Ca și respectul pentru militarii care au venit multe zile la rând să ne ajute…

Tot pentru noi, Armata României este prezentă, de peste 20 de ani, în teatrele de operații de pe planetă. Militarii plecați în aceste teatre nu luptă în războiul altora, cum auzim adesea, ci spijină eforturile de pace în statele afectate de terorism și război. Căci, de pacea de pe planetă depinde viața și bunăstarea noastră, zonele afectate de războaie și terorism putând genera migranți și amplifica fenomenul terorismului.

Și, ajungem în ziua de azi. Cea în care noi, majoritatea, avem doar de stat în casă, in timp ce Armata  este din nou, în prima linie. Soldații montează corturi militare la spitale civile, ridică spitale mobile, transportă cu aeronave materiale sanitare din străinătate, ansamblează, brevetează și produc izolete. În ultimele zile, când situația și autoritățile statului o cer, ies pe stradă să ajute forțele de ordine.

Discret, militarii români duc acum din linia întâi, alături de angajați ai altor instituții, războiul împotriva coronavirusului. Nu sunt la fel de bine echipați ca și alte persoane din primele rânduri, dar nu am auzit să se plângă de asta. Și ei au acasă familii, soții, copii, sau părinți la care se întorc după seviciu, cu inima strânsă. Dar nu dau înapoi, au depus un jurământ și pentru el, militarul român, jurământul este sacru. Am văzut asta în ochii bunicilor mei, veterani de război, a tatălui și a fratelui meu ce au servit armata ca militari în termen, văd asta în ochii militarilor de astăzi, pe care-i cunosc și mai văd, pe grupurile de socializare unde militarii, fără să fie obligați de cineva, îndeamnă la responsabilitate și la grijă față de popor și de țară.

Pentru toate cele de mai sus, îți mulțumesc ție, militarule român de ieri și de astăzi!

Sursă foto: MApN