Ascensiunea extremei drepte

Autor: Ciprian Mihali

Cred că e foarte important să înţelegem în ce anume se transformă discursul și acțiunea PSD. Împărtășesc întru totul opinia lui Pavel Lucescu dupa care discursul puterii a devenit un discurs de extremă dreaptă. PSD a încetat să fie un partid de stânga și și-a deplasat populismul spre extrema dreaptă radicală. Probabil că acesta este felul în care PSD încearcă să pareze loviturile venind pe tema corupției, considerând-o irelevantă și așezând deasupra deosebirii dintre hoți și oameni cinstiți distincția dintre români buni și români răi. E ca și cum ar spune: da, sigur, poate că suntem un pic corupți, dar e mai important că numai noi suntem patrioți și numai noi apărăm țara de dușmani în aceste vremuri grele, iar pentru asta merită să fim iertați de toate păcatele, mai ales de cele ale corupției. Dacă ne iubim țara totul merită trecut cu vederea.

Discursul PSD este un discurs al urii față de tot ce e străin, în afara țării și înăuntrul ei, un discurs violent și al violenței, al discriminării și al ierarhizării oamenilor în funcție de etnie, credință și limbă. Toate celelalte partide care insistă pe aceste teme, ale românității, ale demnității naționale, ale mândriei și patriotismului – chiar dacă pretind că sunt mai moderate – fac toate jocul PSD, confirmând importanța acestor teme și prioritatea lor în fața altor teme.

Dar declarațiile din ultima vreme ale liderilor PSD merg mult mai departe și incită explicit la ură și la anihilarea celorlalți. Recitiți ce spune robotul roz cu coc: în sărăcia ei teribilă de idei și cuvinte, tot a doua propoziție este despre români adevărați și români buni. Delirul lui Dragnea de la România TV sau al lui Mitralieră din Parlament despre românii get-beget, românii-români, nu nemți-sași, ar putea trece ca niște tâmpenii dacă oamenii aceștia nu ar avea pe mână media, banii și instrumentele de forță cu care să-și poată pune în practică ideile extremiste. Cel puțin liberalii ar trebui să poată ieși repede din această capcană a patriotismului umed, ei, care au în fruntea lor un președinte „străin de neam și țară”.

Suntem în prima și cea mai puțin mobilizatoare dintre campaniile electorale. E de așteptat ca discursul de extremă dreaptă al puterii, ultimul său refugiu, să se radicalizeze, iar în numele falselor valori promovate de putere să asistăm și la măsuri represive împotriva „străinilor” și „trădătorilor”. Toate partidele care vor pedala pe cartea naționalismului și a patriotismului, a României în primul rând, vor dovedi nu doar o mare sărăcie de imaginație politică, ci și o complicitate voluntară sau involuntară cu discursul puterii. Vorbind despre bunul patriotism, despre românii adevărați, despre România autentică, ne scufundăm cu toții din ce în ce mai mult în mlaștina unui extremism periculos.

Tot așa cum partidele mici de stânga păstrând încă o anumită simpatie pentru PSD și sperând să identifice la acesta urme de măsuri sociale vor constata că nu a mai rămas nimic de acest fel și că nu mai poate fi găsit niciun aliat în jumătatea stângă a politicii.

Recommended For You

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.