Am zis ca nu mai semnez petitii si alte apeluri decat in situatii cu totul exceptionale si pentru cauze si situatii cu adevarat importante. Lumea intelectuala romana are o inclinatie spre frivolitate si bagat singura in seama cu astfel de intiative care din cauza asta si-au si pierdut din greutate, au fost demonetizate si au fost duse de multe ori in ridicol.
Azi am semnat insa o lista si o scrisoare deschisa. Sunt alaturi de colegii mei profesori si cercetatori care au initiat-o,
(a) in protest fata de ideea eliminarii Logicii și Psihologiei din rândul disciplinelor socio-umane de la profilurile real și uman si predarii Filosofiei doar ca disciplină opțională (la concurență cu Etica sau Gândirea critică);
si (b) „cu solicitarea de a afla atât baza legală (ordinul de ministru), cât și componența actuală a „grupurilor de lucru” („experți”) care trudesc la diferite variante de plan-cadru după principiul ghilotinării disciplinelor fundamentale, cărora nimeni până acum nu le-a pus la îndoială utilitatea în lumea democratică în care trăim”.
Comentariul meu: Protestul ca protestul dar este interesant de aflat de unde vin aceste idei „reformatoare”, cine le produce si care e filiera prin care ajung in tari precum Romania aceste initiative de demolare a ceea ce a fost rodat istoric si dovedit ca functional si fundament al succeselor materiale si intelectuale formidabile timp de zeci si sute si chiar mii de ani. Adica a filierelor institutionale si intelectuale prin care ceea ce era verificat ca viabil ajunge sa fie inlocuit cu tot felul de experimente in limita inanitatii si iresponsabilitatii in educatie, cultura, arta, comunincare, economie, politica si viata religioasa.
De unde aceste experimente la care sunt supuse generatii intregi care astfel sunt transformate in cobai ai unor ipoteze sau teze aiuritoare sau pur speculative privind natura umana si in cazul de fata, substanta formarii intelectuale si functionale a unui cetatean al secolului nostru?!
De ce tocmai cand in alte parti ale lumii are loc un proces de auto-distrugere si auto-incapacitare accelarata a propriilor culturi, sisteme si traditii de educatie si formare umana, evolutie care ne da sansa istorica sa recuperam ceva din asimetria de competenta sociala si de putere economica, noi ne aliniem procesuslui de auto-subminare a resursei umane, cand am putea de fapt profita?
Tocmai cand in cu totul alte parti ale lumii are loc un proces de accelarare a competitiei in zona consolidarii competentelor educationale clasice si a disciplinelor si stiintelor care vor sta la baza economiilor si tehnologiilor viitorului, noi sa ne autoeliminam din cursa care incepe pentru a sta la masa viitorului si a avea capacitatea nationala de a functiona si performa ca popor si natiune?
Avem o sansa istorica daca mergem pe calea reala, dura si serioasa a pregatirii serioase a noilor generatii. Sa nu o ratam de dragul unor interese meschine locale sau a unor trenduri aparent globale (dar de fapt doar inselator asa) a caror natura si origine nici macar nu le intelegem dar pe care suntem gata sa le imitam pentru ca sunt facile si par la moda.
Ceea ce se intampla acum cu Sistemul de Educatie este decisiv. Este totul. De acolo incepe si acolo se termina totul. Nu avem voie sa ratam.
Dragoș Paul Aligica
