Castelul Karoly din Carei este unul dintre cele mai frumoase castele ale Transilvaniei, o bijuterie, care recent a fost restaurată.
Palatul este înconjurat de o grădină-parc foarte frumoasă, cu alei, copaci înalţi şi multă verdeaţă. Grădina era odinioară întinsă pe 12 ha amenajate. Încă de la intrarea din curtea palatului se simte aerul nobiliar al locului, un loc plin de istorie, unde au avut loc momente importante ale epocii.
Istoria Castelului Karolyi din Carei începe în anul 1482, când Karoly Laszlo construia o casă întărită. Construcția a stârnit împotrivirea nobililor din comitatul Sătmar, fiind nevoie de intervenția regelui Matei Corvin pentru aplanarea conflictului.
Un martor al istoriei acestei familii și a zonei e castelul Karolyi. Acesta a fost ridicat în 1482, după ce nobilii au primit de la Regele Ungariei, Matei Corvin, privilegiul de a-și face o casă de piatră pentru locuit. După o sută de ani, din cauza deselor incursiuni ale turcilor, au fost amenajate șanțuri și palisade şi a devenit o fortăreaţă de apărare a frontierei vestice a Transilvaniei.
În jurul castelului în anul 1700 a existat o grădină frumoasă, amenajată în stil baroc. În anii 1790 grădinarul Bode Gyorgy amenajează în jurul castelului nou o grădină engleză. Grădina avea și o seră cu plante exotice. Forma actuală o primește pe o suprafată de 12 ha, în anul 1890. Luând în considerare plantele rare din grădină (208 specii si subspecii de plante arborescente),în anul 1982 a fost declarat parc dendrologic ocrotit (platanul uriaș din fața castelului cu un diametru de 205 cm,a fost plantat în anul 1810).
În 1592, datorită deselor incursiuni ale turcilor, Karoly Mihaly ia decizia de a întări construcția existentă. Clădirea veche a fost înconjurată cu ziduri puternice, întrerupte cu bastioane, având un șanț exterior întărit cu palisade peste care trecea un singur pod suspendat. Blazonul familiei Karolyi existent pe zidul castelului de la Carei are în mijloc o lebădă fiind asemănător blazonului cu lebădă al familiei Carol Coroi de Oncești și Hodor de Bârsana, indicând originile familiei. De asemenea, exista o garnizoană numeroasă și bine înarmată.
În secolul al XV-lea, din pricina accentuării pericolului turcesc, rezidenţa din piatră a fost transformată într-o cetate dotată cu şant şi zid de fortificare patrulater şi patru bastioane de colţ, prevăzute cu nişe de tragere pentru tunuri. Datorită poziţiei sale strategice şi a formei solide, în secolul al XVII-lea cetatea din Carei face parte din sistemul de fortificaţii împotriva turcilor. Pentru a face faţă cu succes unui eventual atac, fortificaţiile cetăţii sunt lărgite între 1661 și 1666, iar după refacere aici este repartizată o garnizoană germană, beneficiind de artilerie proprie. Ulterioarele atacuri turceşti nu au reuşit să distrugă cetatea, dar i-au provocat avarii grave, reparate prin lucrările din anul 1678.
Cetatea a jucat un rol important de-a lungul secolului al XVII-lea, făcând parte din rândul marilor fortărețe de apărare a frontierei vestice a Transilvaniei. Importanța cetății este menționată mai ales după reconstrucția ei între anii 1661-1666 Importanța ei continuă și în timpul războaielor duse de principele Rakoczi Francisc al II-lea împotriva habsburgilor (1703-1711). Cetatea este asediată de armata principelui, dar după câteva zile Karoly Sandor trece de partea principelui fiind numit conducătorul armatei.
În 1705 cetatea este atacată de austrieci și distrusă parțial, fiind refăcută în același an. Deoarece la sfârșitul secolului al XVIII-lea cetatea nu mai juca niciun rol militar, Karoly Jozsef a hotărât demolarea zidurilor și astuparea șanțurilor. Păstrând fundația și unele ziduri a fost construit un castel patrulater, cu un singur etaj. Construcția a fost terminată în anul 1794, era în stil baroc și cuprindea 20 de camere la parter, 21 la etaj și o capelă. Tot în această perioadă se formează parcul cu plante rare și se construiește un manej pentru 24 de cai.
În urma cutremurului din 1834, castelul în bună parte s-a dărâmat, restaurarea fiind făcută abia între 1894-1896. Cu această ocazie castelul este mult modificat, adăugându-i-se încă un nivel la fațadă, trei turnuri mici și patru mari. Restaurarea s-a făcut în stil neogotic, condusă de arhitectul Meining Arthur ajutat de meșteri din Carei. Elementele de apărare din actuala formă a clădirii au doar rol decorativ (bastionul, șanțul cu apă). Arhitectura interioară a clădirii, ușile, ferestrele, balustrada scării interioare, precum și obiectele din fier forjat au fost făurite de meșteri locali. Holul era destinat primirii oaspeților, sălile de la parter erau folosite ca sufragerii și bucătărie, în timp ce încăperile de la etajele I și II erau locuințe. În prezent, în castel se află un muzeu istoric (bogate colecții arheologice) și de științele naturii, aici funcționând și biblioteca cu peste 80.000 de volume.
Expoziția de interioare istorice, numită ,,Castelul de altădată”, de la primul etaj al Castelului Karolyi încearcă să redea, cu ajutorul reconstrucțiilor de interioare istorice în zece săli diferite, atmosfera istorică a unui castel din epoca modernă. La baza concepției expoziționale a stat ideea de a reda cât mai fidel aspectul interior al unei rezidențe aristocratice funcționale de la sfârșitul secolului al XIX-lea. În cadrul expoziției a fost utilizat mobilier original în diverse stiluri artistice (în special baroc, biedermeier, neo-renaștere), specifice ambientului eclectic de la finalul epocii moderne.
Expoziția de istorie locală, numită ,,Careiul de altădată” a primit loc la parterul Castelului Karolyi și cuprinde patru săli organizate tematic, abordând trecutul Careiului din perspectiva vestigiilor arheologice descoperite în zona orașului, a istoriei localității, a meșteșugurilor tradiționale, a artei și istoriei ecleziastice careiene. Alegerea temelor de expunere a avut la bază crearea unui muzeu axat pe specificul local, care să joace rolul unui muzeu orășenesc. Din acest motiv, expoziția cuprinde aspectele regionale cele mai importante și sugerează caracteristicile proprii zonei, integrate într-un cadru mai amplu de dezvoltare și influențe istorice.
Cetatea a fost distrusă parțial în 1705, când a fost atacată de austrieci. După Pacea de la Satu Mare din 1711 au fost demolate zidurile și astupate șanţurile, iar construcția a căpătat forme din stilul baroc. În formă actuală a fost refăcută în 1894, după modelul castelelor din Franța.
În secolele XVII-XVIII, cetatea din Carei a constituit în mai multe rânduri locul de desfăşurare al unor întâlniri diplomatice importante. Printre altele, aici au avut loc negocierile pentru redactarea și semnarea tratatului Păcii de la Satu Mare, din 1711.
În această perioadă şi până la 1848, cetatea şi mai târziu castelul Károlyi este apărat de o garnizoană formată din haiducii aşezaţi în oraş din satele învecinate. Garda permanentă are în compenţă 77 de călăreţi şi 30 de soldaţi pedeştri, marea lor majoritate români. În schimbul avantajelor economice primite de la moşier, aceştia trebuiau să se doteze cu uniforme şi armament corespunzător, să asigure paza, ordinea şi apărarea castelului şi a oraşului.
Unele dintre cele mai importante momente din istoria castelului baroc le constituie vizitele membrilor familiei imperiale. Astfel, în anul 1797, Iosif Károlyi primeşte la rezidenţa sa vizita prinţului Jozef de Habsburg, iar aproape un secol mai târziu, în 1884, prinţul Rudolf de Habsburg petrece două zile la Carei în compania soţiei sale.
După moartea lui Ştefan Károlyi, în anul 1907, membrii familiei nu mai locuiesc la Carei. În haosul creat de evenimentele sfârşitului de an 1918, multe dintre elementele de mobilier şi obiectele de valoare din interiorul castelului au dispărut. Perioada interbelică, ca urmare a unui acord dintre statul roman şi cel maghiar, obiectele de valoare rămase în castel (în special tablourile) au fost înapoiate familiei Károlyi.
Un moment memorabil rămâne, în viaţa castelului şi a Careiului din perioada contemporană, vizita regelui Ferdinand I al României şi a reginei Maria, în anul 1919.
În perioada interbelică o parte a castelului este transformată în sanatoriu, iar restul găzduieşte un cazino. În timpul celui de al doilea război mondial, cu acordul familiei Károlyi, funcţionează aici o şcoală militară, transformată în spital militar în anul 1944. În perioada comunistă, castelul găzduieşte instituţii culturale de interes public:muzeul, casa de cultură şi biblioteca orăşenească. Astăzi, castelul găzduieşte o expoziție muzeală de interioare istorice care redau ambianța de odinioară a castelului și o expoziție de istorie locală.
sursa: wikipedia, historia.ro, Istoria României.
