Scriitorul Mihai Neamţu a acordat un interviu publicaţiei Formula AS. Mihai Neamţu a vorbit despre referendum, de universul media, despre Convenţia Naţională, unde s-au adunat peste 1500 de creştini şi care se doreşte a fi o platformă de dezbateri creştine.
Cristian Curte: Propaganda anticreștină a renunțat la mănuși.
Mihai Neamțu: Înainte de Referendum, mesajul clipului Papaya m-a șocat, trebuie să recunosc. Eram acuzați de omucidere. Shock and awe! Stați acasă, ni s-a spus, pentru că Dragnea și BOR vor transforma România într-o teocrație naționalistă. Unde era liderul PSD la momentul sfințirii Catedralei? De negăsit. Dar la 1 Decembrie? Absent nemotivat. Dar la Bobotează? Dispărut fără urmă. Fac o paranteză și vă întreb: nu-i curios cum politicienii „patrioți” și „creștini” care apără săracii își petrec vacanțele de lux în Maldive, Tenerife sau Republica Dominicană?
Revenind la „amenințarea teocratică”, e inutil să mai demonstrez că-i o imensă gogoriță. România e amenințată cu depopularea, mai ales în zona rurală, de șes și de munte. Singurul răspuns la problema demografiei și a resursei umane pentru economia țării vine din partea familiei: copiii și tinerii. Biserica – o instituție pro-vita din născare – asigură, deci, viitorul națiunii.
Cum ai descrie fenomenul secularizării din țara noastră?
Societatea românească este bombardată cu mesaje nihiliste. În afara unor insule hrănite cu discursuri motivaționale (pe care nu le-aș persifla deloc), predomină marea trăncăneală, lehamitea, divertismentul, propaganda pentru exod și multă politichie (mobilizată de logica țapului ispășitor). Fenomenul posesiei ideologice a reapărut. Îl găsim mai ales în sânul activiștilor de profesie revoltați.
Trece neobservată, în schimb, experiența transformatoare a credinței – parcursul luminos de la depresie la bucuria adevărată, de la iadul și haosul vieții păcătoase către cinste și bună rânduială, de la o existență larvară către verticala Crucii lui Hristos… Nu vezi prea multe știri despre lucrarea filantropică a unor comunități creștine, despre faptele bune ale preoților jertfitori sau despre opera de vindecare a duhovnicilor ascunși prin mănăstiri.
De ce? Există o vrăjmășie a lumii față de Evanghelie, fără doar și poate. Totuși, nici noi n-am înțeles la nivel strategic importanța formării unor lideri de opinie convingători, a unor comentatori și jurnaliști dedicați întru totul adevărului.
Deși ești un scriitor prolific, te văd tot mai preocupat de universul social-media.
Dacă anumite reportaje de tip Recorder obțin milioane de vizualizări, dacă vloggerița Bianca Adam primește sute de mii de likes atunci când își expune teoriile ateiste în fața liceenilor, poate că și strategia de comunicare a conservatorilor trebuie să se schimbe. Prioritară mi se pare producția de clipuri video în registrul autenticității. Conținut smart, percutant.
Sunt atâția tineri frumoși care participă la tabere și olimpiade. Cum ar fi ca adolescenții de 16 ani să răspundă dezinvolt la întrebarea: „ce carte mi-a schimbat gândirea”, „de ce iubesc România” sau „ce înseamnă pentru mine Dumnezeu”?
Cum ar arăta dialogul cu lumea seculară în care principalul actant nu e sfântul din sinaxare, ci păcătosul convertit? Ce-ar fi să dăm nu doar exemple dintr-o istorie prăfuită, ci să arătăm oamenilor acele vieți schimbate la timpul prezent. Mentori precum doctorul Ștefan Mindea, preoți precum Constantin Necula sau Visarion Alexa, oameni de știință ca Adrian Sorin Mihalache ar putea ajuta noile generații să ajungă la înțelesuri mai adânci. O și fac deja, chiar foarte bine!
Dacă ne propunem cu adevărat recuperarea „oilor pierdute” (printre care mă număr și eu), atunci se impune și o altă paradigmă comunicațională. Înțeleg preocuparea pentru cimitire, locuri de veci, lumânări și candelabre, dar universul paralel al social-media va continua să ne sfideze și să ne uzurpe certitudinile. Să nu se mire nimeni dacă, peste zece ani, vom avea sute de biserici goale.
M-aș concentra, așadar, pe actul creator. Aș răsplăti inteligența și talentul nativ crescut prin muncă. Priviți la episcopul Robert Barron din Statele Unite ale Americii: e un romano-catolic viu, articulat și profund. Cunoaște poezia lui Bob Dylan și opera teologică a lui Hans Urs von Balthasar, a citit fenomenologia lui Jean-Luc Marion și psihologia adâncurilor a lui Carl Gustav Jung… Cu toate acestea, Bishop Barron e o vedetă YouTube, comunică pe Instagram și se lasă parodiat în „meme” inocente. De ce nu l-am vedea și noi pe Episcopul Ignatie într-un atelier de vlogging, vorbind cu tinerii despre anotimpurile vieții?
De ce ne-am teme să propunem liceenilor ori seminariștilor concursuri care să scoată la iveală noi oratori, regizori sau graficieni video?
Sunt întrebări care au dat naștere proiectului numit Convenția Națională, o adunare a profesioniștilor cu valori creștine.
Cu ce trebuie început?
Prima urgență mi se pare debirocratizarea deciziilor luate în sânul corpului eclezial. Când pentru orice fleac trebuie să ceri o aprobare, inițiativa laicilor moare din fașă. Nu vom fi credibili fără o comunicare simplă, directă, spontană, necenzurată între oamenii altarului și popor. Lumea s-a schimbat. Democratizarea despre care vorbea Tocqueville în 1832 a atins și ultimul cătun. Câți oameni ați văzut care să îngenuncheze la apariția unui episcop?
Biserica noastră, după ce secole la rândul a fost privilegiată politic și administrativ, trebuie să renunțe la psihologia cetății asediate. Câți oameni au plâns de mila unui Corneliu Bârlădeanu, cel care pe lângă mașină de protocol, un sediu somptuos, case de vacanță și aghiotanți servili, mai încasa și câteva mii de euro lunar ca angajat al Statului?
Nemulțumirea față de nesătula aristocrație bugetară se vede-n stradă.
Schimbarea mentalităților se datorează și faptului că românii călătoresc, observă și asumă noi comportamente. Majoritatea creștinilor occidentali au renunțat la opulență. Stilistica Papei Francisc, atent la simplitate, prinde! Îi poți opri pe oameni să facă aceste constatări? Evident, nu. Nici Ceaușescu n-a reușit să-și transforme țara într-un țarc izolat.
Văd că revii la accentele din Bufnița din dărâmături. Așa e?
Cristi, sunt un om păcătos și nevrednic. Dar, oricât de ireverențioase ar fi părut anumite pagini din volumul unui debutant, ce spuneam la începutul anilor 2000 s-a cam împlinit astăzi. Nu mi-am arogat vreo superioritate intelectuală: aveam avantajul de-a vorbi din inima civilizației occidentale, radical secularizată. Fiind student la Londra, puteam anticipa cursul evenimentelor de la București. Și, iată: Referendumul a dat aripi progresiștilor, globaliștilor, celor rupți de valorile tradiționale.
Donează o carte: Marea Iubire!
Fă cadou unui tânăr din România povestea miraculoasă de dragoste a lui Dinu și Nelli Pillat. Cei doi au lăsat în urmă cel mai frumos epistolar din istoria literaturii române. Criza de modele se tratează prin cărți! Dumneavoastră cumpărați volumul iar noi îl transportăm către premianții liceelor din țară. Vă mulțumim! Echipa #RomâniaDeșteaptă
$5.99
Pentru cineva care l-a citit pe Heidegger, acceptarea necritică a tehnologiei nu reprezintă un derapaj?
Invazia tehnologiei de supraveghere este o uriașă provocare, dar filozoful din Pădurea Neagră a fost ipocrit atunci când a criticat modernitatea și dispozitivele care împiedică, nu-i așa, revelarea ființei (Ge-stell)… Păi Martin Heidegger a semnat, până la mijlocul anilor 1940, scrisori cu formula Heil Hitler! Tot el și-a turnat la Gestapo colegii din Universitate și, după seducerea unei studente evreice (Hannah Arendt), a susținut politicile rasiale ale Germaniei naziste… Ce înseamnă, atunci, critica heideggeriană a tehnologiei?
Să fim serioși. Hitler n-ar fi putut bombarda Anglia fără avioanele Luftwaffe și n-ar fi invadat Rusia bolșevică fără faimoasele Panzere produse de industria oțelului. Prefer să spun ceva mai simplu: tehnologia acceptă orice finalitate etică. Vrei să ții predici despre Grigorie Palama cu ajutorul unui smartphone? Nu te împiedică nimeni. Vrei să cultivi adicția? Vei recurge la strategii diabolice.
Sărim de la una la alta. Te întreb, așadar: cum vezi relația cu Diaspora?
Din nou… Sunt mulți care suspină după epoca plină de cumințenie a țăranilor care, încurajați de părintele Arsenie Boca, țineau toate posturile și citeau Filocalia. Despre ravagiile spirituale ale epocii noastre (mai cu seamă despre atacul asupra minții și a voinței) putem vorbi la nesfârșit. Dar, totuși, vă întreb: de ce nu ne bucurăm de faptul că marile izvoare ale patristicii ne sunt disponibile (în original sau în traducere) grație… Internetului? Mă uit, așadar, la oportunități.
Văd relația cu Diaspora ca pe o oportunitate misionară. Cartea Vârstele Iubirii mi-a fost tradusă impecabil în limba italiană de Teodora Totolici, fiica unui preot român din Modena, credincioasă ortodoxă și pasionată de filologie…Vă dați seama ce uriaș potențial există pentru a pune-n circulație o sumedenie de autori, cărți, filme și documentare? Vechile bariere lingvistice încep să fie depășite. Mărturia despre creștinismul răsăritean poate ajunge până-n San Francisco și chiar dincolo, la capătul lumii, în Hawaii (pe unde a și trecut Valeriu Anania)…
Nu trebuie să ne plângem mereu c-a dispărut universul medieval al castelor. Revoluția democratică produce și surprize plăcute. Sunt o mulțime de talanți puși în valoare de comunicarea în rețea. Cine ar fi auzit despre faimosul Intellectual Dark Web fără … Internet?
La ce te referi?
Mă gândesc la fenomenul Jordan Peterson ori Ben Shapiro, la notorietatea obținută de profesori precum Gad Saad sau Bret Weinstein, la Douglas Murray sau Christina Sommers… Sunt voci pe care numai platformele social-media le-a scos dintr-un relativ anonimat.
Dragă Mihai, dincolo de noua paradigmă de comunicare globală și dincolo de misiunea culturală pe care o vrei slujită prin canale video, aș vrea să discutăm, pentru că au fost voci care au ridicat această problemă, dacă e în ADN-ul Bisericii necesitatea de a se angrena în proiecte civice, așa cum a fost acest Referendum.
Întruparea lui Hristos e începutul Împărăției. Tentația platonistă a eschivei sociale și a ruperii din prezentul istoric mi se pare o erezie teologică. Iisus a fost mereu printre oameni. Nu i-a chemat pe apostoli să distrugă Imperiul Roman, dar a propovăduit un mesaj care a subminat, în timp, vechile ierarhii ale lumii păgâne. Teologia creștină a triumfat asupra religiei civice romane. Cum? Prin forța argumentelor.
Așa cum remarcam într-o scrisoare semnată de mai mulți intelectuali și trimisă Sinodului BOR, în absolut toate controversele din ultima vreme – de la chestiunea icoanelor în școli până la statutul orei de religie – a fost evidentă nevoia Bisericii de-a confrunta ideologiile progresiste prin recurs la retorică, drept și filozofie. În timpul Referendumului a fost necesară prezența în arenă a unor creștini cu specializări aflate în afara cursurilor de la Facultatea de Teologie (pe care am absolvit-o la Cluj în 2002).
Ce vreau să spun, așadar? Creștinismul secolului XXI va câștiga acolo unde Biserica se ocupă de recrutarea, formarea și promovarea credincioșilor — bărbați și femei — care strălucesc prin profesionalism, dar și loialitate față de Evanghelie. Numai prin dialogul interdisciplinar cu disciplinele „profane”, Teologia poate redeveni relevantă academic și social. În sfârșit, cred că ne trebuie o școală de lideri care nu urmăresc o carieră clericală, dar care pot impacta noile generații.
Observațiile tale îmi amintesc de articolul lui Ioan Florescu, intens circulat după Referendum.
Și pe acestea să le faceți, nici pe acelea să nu le lăsați. Iisus ne-a cerut atât interiorizarea eticii evanghelice, cât și mărturisirea. Sigur, putem veni cu trimiteri la Pateric, manualul care ne vorbește despre importanța desăvârșirii personale. Ortodoxia n-a mizat pe revoluții sociale, ci pe revoluții interioare. De acord!
Și totuși, dacă citim Vechiul Testament constatăm că prima derivație a apostaziei este dezordinea sexuală. Ruperea relației cu Dumnezeu produce întunecarea inimii, ceea ce lasă loc poftelor iraționale. Te trezești stăpânit de stihii și dorințe contradictorii și nu mai știi ce-i cu tine. Te declari, simultan, homosexual și heterosexual, pro-musulman și pro-transgender… Ești un mănunchi de contradicții insolubile și, din acest motiv, ajungi la ura de sine. O animalitate descătușată și necalibrată ucide apelul atât de iluminist la raționalitate. Poți să uiți, atunci, de orice impuls filocalic sau contemplativ.
Hainele de piele își iau revanșa.
Desigur. Totul pleacă, zic eu, de la scoaterea Bibliei din școli. Nu mai înțelegem vechile narațiuni, pline de avertismente. Or, cineva familiarizat cu povestea despre Sodoma va putea nu doar să incrimineze un păcat sexual, ci și să descopere sursa întunecată a comportamentului antisocial. Posesia ideologică a colectivității e teribilă!
Spuneai că teologia creștină a subminat ideologia politică a Imperiului Roman.
Evident. E o demonstrație pe care o face și un istoric britanic, Larry Siedentop, într-o carte intitulată: Inventing the Individual: The Origins of Western Liberalism (2004). Totuși, e important să observăm că trăim într-o lume diferită de universul monahal al Bizanțului timpuriu. Protecția împăratului bine-credincios a dispărut. Europa contemporană nu defilează cu politicieni evlavioși precum Ioan Comneul (căsătorit cu o unguroaică, Piroska, fiica Regelui Ladislau, al cărui mormânt îl găsiți la… Oradea). Câți dintre cei care au luat Bacalaureatul pot recita Crezul de la Niceea, oare? Oamenii de rând n-au astăzi acces la o gramatică teologică a existenței. E suficient să treci Pirineii sau Carpații pentru a vedea că păcatul și virtutea au înțelesuri diferite.
Nu-s foarte sigur c-a existat o vreme când societățile europene se puteau lăuda cu o perfectă omogenitate religioasă. Catolicii se luptau cu albigenzii; protestanții din Transilvania îi criticau pe ortodocși; pravoslavnicii din Odessa îi persecutau pe evrei; și așa mai departe. Să nu uităm că Iustinian n-a fost doar ctitorul catedralei Hagia Sophia, ci și persecutorul filozofilor neoplatonici din Atena. Cunoști, de asemenea, hărțuirea la care unii călugări ciomăgari (parabolani) au supus-o pe Hypatia din Alexandria… Să nu idealizăm, zic, o epocă, doar pentru că ea ne-a livrat capodopere spirituale precum Patericul!
