OPINII

Bucuria e în călătorie, extazul în destinație

Distribuire articol:

Auzim des pe la guru moderni și post-moderni fraza aceasta : Bucuria constă în călătorie, nu în destinație.
(Happines is in the journey, not in destination).
E parțial adevărat – adică ajută să nu fim încordați sau mohorați câtă vreme nu ne-am terminat treaba, e bine să ne bucurăm de proces – fie că este vorba de a construi o casă, a scrie o carte, a lucra la o problemă dificilă (de viață sau de matematică), a juca o partidă de șah sau de fotbal, a urca un munte înalt sau a instala un dulap de la IKEA.
Dar fără o țintă, călătoria nu e are nici un rost, e doar brambureală. Ținta e exact ceea care da valoare efortului.
„Finis coronat opus”, zicea Ovidiu. „S-a săvârșit!” a rostit pe cruce Hristos la încheierea misiunii. Iar cuvântul grecesc pentru „păcat” (hamartia) înseamnă literalmente „ratarea țintei”, adică datul pe lângă. Păcătosul e cel ce renunță, uneori chiar fară să încerce (vezi din pilda talanților, omul care alege să își îngroape talantul că să-l protejeze).
Iar dacă drumul este sursa de bucurie, ei bine, atingerea țintei este extaz de-a binelea. Numai cine nu a câștigat sau nu a dus la bun sfârșit un proiect în viața lui nu poate să înțeleagă.
Așa că reformulez dictonul (și cu ocazia asta mă fac și eu guru!): Bucuria e în călătorie, extazul în destinație.
Gabriel Purcăruș

Distribuire articol: