Care e datoria intelectualului?

Autor: Adrian Papahagi

Să caute adevărul, binele și frumosul (care cel mai adesea coincid). Să fie deștept (dar nu deșteptul proștilor). Să nu scrie și să nu vorbească pentru bani, glorie sau putere (chiar dacă are și el dreptul să trăiască, să fie admirat și chiar să fie ales sau numit în funcții publice). Să nu se lase furat de formulă. Să nu devină sclavul opiniei publice. Să nu devină mascota unor cauze, fie și bune.

A fi popular înseamnă să te pliezi pe gustul poporului, sau a unei părți a lui. Să te înregimentezi. Să sacrifici nuanțe. Să te aliniezi la ultimul hashtag în vigoare. Să fii cool și la modă. Să devii vulgar (nu în sensul obscenității, ci al calității gândurilor).

Te salvezi dacă trăiești mereu în preajma adevărului. Găsești adevărul, în doze contradictorii, care cer mult discernământ, la marii autori, de la Homer la Solenițin.

Adevărul integral se găsește la Iisus Hristos, învățătorul desăvârșit. Vreți să vedeți cum arată bunul simț și logica (ambele paradoxale)? Recitiți răspunsurile date fariseilor și saducheilor la întrebările capcană despre Cezar și soția celor șapte frați! Vreți să găsiți adevărul și binele în toată paradoxala lor alcătuire? Recitiți predica de pe munte! Niciun cuvânt rostit de Hristos nu e populist, nu tranzacționează adevărul. E și acesta un criteriu de recunoaștere a adevărului: nu încearcă să placă.

Adevărul nu poate fi rostit sau primit de oricine. Cel ce-l rostește poate părea blasfem, nepatriot, hater, arogant. Prețul adevărului poate fi moartea; răsplata lui e însă viața. Iată încă o lecție divină.

Recommended For You

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.