OPINII

Care este sursa răului?

Autorr: Adrian Papahagi

Sursa principală a răului este, cred, neputința (sterilitatea) sau nevolnicia. Răul e furia necreatorului, sterpului, stârpiturii. Nu e vorba aici de nevoință (voluntară), ci de nevolnicie frustrantă.
Răul nu e în sine ceva, ci e negație, deci nu are ființă, ci e ca o gaură neagră care absoarbe lumina (adică energia, deci ființa). Nu e energie, ci antienergie, nu e materie, ci antimaterie, distrugere, negație, anulare.

Cei care își celebrează Creatorul nu-i pot urî creația. Orice formă de ființă, oricât de modestă, este împreună-creatoare, măcar prin reproducere, dacă nu prin producție superioară.

Probabil însă că în niciun om răul nu există în stare pură, ci în proporții variabile. În orice om viu, chiar și în cel mai degenerat criminal, e mai multă ființă decât neființă (prin simplul fapt că acel om e viu), deci binele poate învinge.

Răspunzând cu ură celor care ne urăsc, alimentăm și motivăm ura lor, care crește (aș vrea să fiu atât de bun încât să pot pune și în practică ceea ce înțeleg). Ura lor și ura noastră se potențează reciproc, iar hăul care ne soarbe crește. (Asta nu înseamnă că nu avem dreptul să ne apărăm, sau că oamenii sau națiunile ar trebui să dezarmeze în fața dușmanilor).

Să căutăm deci lumina, adică viața și să lăsăm în plata Domnului răul de care nu suntem răspunzători și pe care nu-l putem îndrepta.

Am decis să ignor oamenii toxici și să nu alimentez, prin polemică, invidii și uri meschine. Nu mai accept să intru în dialoguri nevrednice de cerul spre care aspir. Nu voi mai răspunde nimănui care mă urăște și denigrează (gratuit, fiindcă nu am luat locul nimănui, nu am furat nimic al altora, nu am distrus cariere sau destine). M-am săturat de certuri sterile cu personaje triste. O fac pentru sănătatea mea psihică, deci și fizică, și pentru șansa mântuirii.

Voi face ce pot în colțișorul meu de lume. Dacă puțina mea erudiție și credința care alimentează flăcăruia mea au vreo valoare, aprindă-și cine vrea candela de la ele. Dacă nu, măcar nu voi spori confuzia lumii.

Un pont: oricine e mai câștigat să învețe o limbă străină, să inventeze un produs, să educe un tânăr, să construiască o casă, să dea viață unui copil, să citească sau să scrie o carte, sau măcar să se plimbe și să doarmă bine, decât să se răfuiască cu tot soiul de necunoscuți în acest deșert electronic depersonalizant.

Pace și bunăvoire tuturor!