Câteva observații pe tema revizionismului istoric

Autor: Teodor Baconschi

Legionarismul a fost anti-comunist, dar și anti-democratic. A fost un fenomen politic totalitar, bazat pe naționalism extrem, antisemitism și instrumentalizare a Ortodoxiei. Putem înțelege că teama de bolșevizare, retardul economic al României și o generație tânără post-unionistă au făcut posibilă (și pentru ei, atunci, ”inevitabilă”) Mișcarea Legionară, dar – în secolul 21, într-o democrație euro-atlantică – nu avem dreptul să scuzăm, prin ”contextualizare”, militarismul dictatorial și eșecul etic al numitei derive interbelice.

Pe de altă parte, comuniștii i-au vânat mai ales pe legionari, pentru că erau cel mai puțin dispuși spre compromisuri cu ei. Pe cei mai mulți i-au gonit în exil, i-au ucis direct (dacă rezistau armat) și i-au băgat în gulag, după procese staliniste cu verdict prestabilit. De notat și faptul că destui foști legionari (din faza oportunistă, de masă, a Mișcării) au pactizat cu PCR și Securitatea.

În penitenciarul politic de la Pitești, comunismul românesc a atins culmea abjecției, violenței și abuzului criminal. Ulterior, când sinistrul experiment de ”reeducare” a ajuns la urechile cancelariilor occidentale, el a fost prezentat ca un soi de luptă fratricidă între diverse facțiuni legionare. De parcă studenții torturați acolo fizic și psihic (printre ei aflându-se și destui tineri cu alte opțiuni politice decât legionarismul) au ajuns pe mâna asasinului Țurcanu de plăcere, nu prin cleștele opresiunii securiste și la ordinul de sus al lui Gheorghiu-Dej. Nu putem ”revizui” sau relativiza culpa centrală, majoră și inexpiabilă a regimului comunist prin recursul la ”argumentația” mincinoasă produsă, post-Pitești, de oamenii PCR.

Recommended For You

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.