Am meditat astăzi la situația de criză prin care trece Biserica din zilele noastre. Unii spun că a ajuns la fundul prăpastiei, alții că este aproape de colapsul total.
Am pornit de la Evanghelia duminicii, Luca 5, 1-11. Aici se vorbește despre pescuirea minunată și chemarea lui Petru, Ioan și Iacob.
Am comentat trei verste. Primul: „Toată noaptea ne-am trudit și nu am prins nimic” (v. 5). Petru își asumă eșecul, nu-l măsluiește. Astfel trece de la deziluzie la speranță. De ce? Pentru că își pune încrederea în Cuvântul Domnului. Bazat pe acest Cuvânt pescuiește abundent chiar când nu se pescuiește. Petru ne invită să ne asumăm insuccesul, pentru că numai așa devine izvor de rodnicie. Avem multe eșecuri la nivel de Biserică, de familie, școală, societate. Să le acceptăm și să căutăm alt drum de evanghelizare. E clar, drumul vechi nu mai rodește.
Al doilea verset: „Îndepărtează-te de la mine, căci sunt un om păcătos” (v. 
. În cazul acesta păcătoșenia nu are o conotație morală, ci existențială. Omul este o făptură limitată în raport cu Dumnezeu, Creatorul. Totuși, are un dar sau o carismă unică. Trebuie să o descoperim și să o punem în slujba celorlalți.
. În cazul acesta păcătoșenia nu are o conotație morală, ci existențială. Omul este o făptură limitată în raport cu Dumnezeu, Creatorul. Totuși, are un dar sau o carismă unică. Trebuie să o descoperim și să o punem în slujba celorlalți.Al treilea verset: „Lăsând toate, l-au urmat pe Isus” (v. 11). De fapt, nu le-au lăsat, căci ucenicii au rămas mai departe la munca lor și cu familia lor. Numai că urmându-L pe Isus relația lor cu munca, cu familia, cu prietenii s-a schimbat. Oare ce ar trebui să „lăsăm” sau să „schimbăm”? Dacă vom avea o credință bazată pe întâlnirea personală cu Isus, viața noastră se va schimba.
Wilhelm Dancă este un teolog și filosof român, preot romano-catolic, profesor la Facultatea de Teologie Romano-Catolică
