EDUCAŢIE/CULTURĂ

Ce simbolizează duminica de astăzi?

Autor: Alin Seserman

Duminica de astăzi este legată de ceea ce creștinătea numește înfricoșătoarea judecată. Ziua când vom sta cu toţii în faţa lui Dumnezeu. Va fi ziua a opta, ultima zi a “devenirii şi prima zi a veşniciei”.

Pilda de astăzi și Biblia ne vorbeşte despre clipa când vom vedea că tot sensul vieţii noastre a fost, în esență, dragostea față de aproape.

Îndemnul de astăzi este legat de importanța a ceea ce facem față de aproapele nostru. Sunt oameni care se roagă, care merg cu regularitate la biserică și care țin și respectă rânduielile bisericești. E un lucru bun. Totodată, ziua de astăzi ne amintește că faptele noastre rămân ca reper în viața noastră de pe pământ. Ceea ce facem pentru oameni rămâne pentru totdeauna. Dacă facem bine, bine vom fi primiți.

Domnul însuşi ne-a învăţat că în ziua aceea ne va spune că acei oameni care nu au trăit după Evanghelie, care nu au fost ucenicii Lui în sensul deplin al cuvântului, pe aceia nu-i va recunoaşte ca fiind ai Săi. Unii dintre noi vom spune: „Nu ne-am rugat noi, oare, în bisericile Tale? Nu am făcut noi chiar şi minuni în numele Tău?”

La ce putem spera? Pilda de astăzi poate fi surprinsă într-o singură idee: „Dacă aţi fost umani, aparţineţi împărăţiei”. Hristos nu pune problema credinţei, El ne întreabă dacă s-a găsit în inimile noastre loc pentru iubire, dacă am putut vedea şi răspunde la suferinţa din jur. Indiferent că acești oameni sunt din aceeași religie, etnie, dacă sunt bogați sau săraci.

Dacă am făcut-o, suntem de-ai Lui. “… Aţi hrănit pe cel flămând, l-aţi adăpostit pe cel făra de adăpost, l-aţi cercetat pe bolnav, nu v-a fost ruşine sa-l recunoaşteţi drept frate pe cel întemniţat – toţi oamenii vor spune: Când te-am văzut aşa în ei? Şi Hristos Ie va răspunde: Ceea ce aţi făcut unuia dintre aceştia, fraţi ai Mei, prea mici, Mie mi-aţi făcut” (cf. Matei 25,40).

”Pocăiţi-vă! Dacă nu vă veţi pocăi, veţi pieri cu toţii”. Iată, Dumnezeu a rânduit o zi în care va scoate la lumină cele ascunse întru întuneric, va descoperi sfaturile inimilor omeneşti şi va răsplăti fiecăruia după faptele lui. Vor intra întru bucuria Domnului numai drepţii şi numai cei ce s-au supus nefericirii de a cădea în păcate, dar apoi au adus pocăinţă nefăţarnică şi şi-au îndreptat viaţa.

Ne aflăm în perioada de pregătire pentru marea sărbătoare a Învierii. Nu întâmplător ea începe cu Săptămâna Vameșului, în care învăţăm smeritul strigăt: “Doamne, milostiv fii mie, păcătosului!”.

Izgonirea lui Adam din Rai, care încheie săptămâna, este aşezată la începutul Postului Mare (la ortodocși) pentru a arăta care sunt urmările neascultării şi ale însoţirii cu patimile.

La ortodocși, Săptămâna Albă, cum i se mai spune,  nu face parte din post. Postul Sfintelor Paști durează 6 săptămâni la care se adaugă Săptămâna Patimilor.

Postul nu reprezintă doar oprirea de la mâncarea de dulce, dar și înfrânarea de a face sau a ne gândi să facem păcate.

Duminica Lăsa­tului sec de carne deschide săp­tămâna pregătitoare pentru începutul Postului Mare, în care este dezlegare să se mă­nânce brânză, lapte (cu toate derivatele lui), ouă şi peşte.

Între duminica aceasta şi Duminica Izgonirii lui Adam din rai este condensată întreaga istorie a mântuirii neamului omenesc, pentru ca, după aceea, pe parcursul Postului Mare, timpul acesta al istoriei să fie cumva răstignit spre a fi îndumnezeit. Această duminică ne ajută să gândim că toţi vom muri şi vom ajunge la un moment dat să fim judecaţi de Dumnezeu şi avem şansa în timpul Postului Mare, prin pocăinţă, să dobândim un răspuns bun la această jude­cată şi, mai presus de toate, viaţa veşnică, raiul sălăşluirii cu sfinţii în Împărăţia lui Dumnezeu pro­misă nouă, oamenilor, de la întemeierea lumii.

Avem această șansă în fiecare an.

În această dumi­nică aflăm, din Evan­ghelie, cât de im­portantă este iubirea milostivă arătată oamenilor aflaţi în nevoi, întrucât fără iubire milostivă nimeni nu se poate mântui.