Constantin Grigore (Ticu) Dumitrescu s-a născut pe 27 mai 1928 în judeţul Prahova.
A fost iniţiatorul proiectului de lege pentru deconspirarea Securităţii. După ce legea a ieşit mult modificată din Parlament, Ticu Dumitrescu a refuzat ca această lege să-i poarte numele. Dumitrescu este cel care a luptat pentru înfiinţarea CNSAS (Consiliul Naţional de Studiere a Arhivelor Securităţii) şi a iniţiat un proiect de lege a lustraţiei, foarte contestat în lumea politică.
A fost eliminat din Facultatea de Drept înainte de a fi arestat de Securitate şi condamnat ca deţinut politic la ani grei de închisoare. După eliberare, la cererea sa de a continua studiile universitare, Ministerul Învăţământului, într-o comunicare oficială, îi respinge solicitarea, motivând că „se menţine eliminarea din toate universităţile din ţară pentru activitate antidemocrată”.
După eliminarea din facultate, urmărit de Securitate, devine fugar, pentru ca în 1949 să fie arestat şi apoi condamnat ca deţinut politic, la 2 ani şi jumătate puşcărie corecţională. Eliberat în 1953 cu domiciliu obligatoriu, este rearestat în 1958 şi condamnat la 23 de ani de muncă silnică pentru crima de uneltire. În 1962 i se comută pedeapsa la 6 ani închisoare corecţională. A supravieţuit detenţiei din închisorile şi lagărele de exterminare comuniste, fiind eliberat în 1964, odată cu graţierea tuturor deţinuţilor politici din România.
La 22 decembrie 1989, Ticu Dumitrescu a pătruns cu ceilalți oameni de curaj în sediul Comitetului Central, participând la evenimentele din acele zile. De atunci s-a implicat în lupta pentru edificarea democrației în România, iar ca parlamentar a inițiat o serie de legi dintre care amintim Legea deconspirării Securității („Legea Ticu”), Legea lustrației, Legea anulării condamnărilor politice din perioada comunistă, Decretul Lege nr. 118 pentru acordarea unor reparații și drepturi foștilor deținuți politici, etc.
Din 1990 a fost membru al CPUN, senator în două legislaturi (1992-2000), preşedinte al Asociaţiei Naţionale a Foştilor Deţinuţi Politici din România – A.F.D.P.R. -, din 1990 şi Preşedinte al Uniunii Internaţionale a Foştilor Deţinuţi Politici (1991-1999).
S-a afirmat în activitatea PNŢCD fiind prieten apropiat al lui Corneliu Coposu. După 2003 s-a retras din activitatea politică, nemaifiind de acord cu politica dusă de PNŢCD.