EDUCAŢIE/CULTURĂ

Cine a fost patriarhiul Teoctist?

Patriahul Bisericii Ortodoxe Române, Teoctist, din perioada 1986-2007, pe numele său de mirean Teodor Arăpaşu, s-a născut la 7 februarie 1915, în satul Tocileni, judeţul Botoşani.

A intrat în mănăstire fiind numit frate la Mănăstirea Vorona în anul 1928. A fost tuns în monahism la Bistriţa, judeţul Neamţ, sub numele Teoctist, la 6 august 1935.

Mitropolitul Pimen Georgescu al Moldovei a aprobat, la 4 ianuarie 1937, hirotonia monahului Teoctist în treapta de ierodiacon. A fost hirotonit de către arhiereul Ilarion Băcăuanul, în biserica Precista din Roman.

A absolvit Seminarul Monahal de la Mănăstirea Cernica în 1940, în acelaşi an s-a înscris la Facultatea de Teologie din Bucureşti, pe care a absolvit-o în anul 1945, primind calificativul “Magna cum laude”. Lucrarea de licenţă a fost susţinută în cadrul Catedrei de Liturgică, sub conducerea marelui profesor liturgist Petre Vintilescu.

În data de 1 martie 1945 a fost transferat la Centrul Eparhial din Iaşi. A fost hirotonit ieromonah de sărbătoarea Bunei Vestiri în 1945, de către arhiereul Valeriu Botoşăneanul, la Catedrala Mitropolitană din Iaşi. În 1946 a fost hirotesit arhimandrit.

Între anii 1945-1947 a fost preot slujitor, iar apoi mare eclesiarh la Catedrala Mitropolitană din Iaşi şi exarh al mănăstirilor din Arhiepiscopia Iaşilor (1946-1948). În această perioadă a urmat cursurile Facultăţii de Litere şi Filozofie din Iaşi.

La 28 februarie 1950, arhimandritul Teoctist Arăpaşu a fost ales de către Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române în slujirea de episcop-vicar patriarhal, cu titlul de “Botoşăneanul”. A fost hirotonit în treapta arhieriei la 5 martie 1950, în Catedrala “Sfântul Spiridon-Nou” din Bucureşti, de către patriarhul Iustinian, mitropolitul Firmilian al Olteniei şi episcopul Chesarie al Dunării de Jos.

În timpul cât a fost episcop vicar patriarhal, a fost şi secretar al Sfântului Sinod, rector al Institutului Teologic Universitar din Bucureşti (1950-1954 ) şi a condus diferite sectoare din cadrul Administraţiei Patriarhale.

În aprilie 1963, Congresul Episcopiei Ortodoxe Române din America l-a ales în postul de episcop de Detroit, iar Sfântul Sinod a aprobat alegerea. Autorităţile nu i-au permis însă plecarea în SUA şi în Canada.

La 16 septembrie 1962 a fost instalat ca episcop la Arad (ales în 28 iulie), unde a păstorit 10 ani, între decembrie 1969 – decembrie 1970, iar la 25 februarie 1973 a fost înscăunat în funcţia de arhiepiscop al Craiovei şi mitropolit al Olteniei (ales în 28 ianuarie).

A fost ales în demnitatea de arhiepiscop al Iaşilor şi mitropolit al Moldovei şi Sucevei la 25 septembrie 1977 şi a fost înscăunat la 9 octombrie.

Începând cu luna iulie a anul 1980 şi până în ianuarie 1982 a îndeplinit şi funcţia de locţiitor de mitropolit al Ardealului.

După moartea patriarhului Iustin, 31 iulie 1986, a devenit locţiitor de patriarh.

La 9 noiembrie 1986 a fost ales, iar la 16 noiembrie a fost întronizat ca arhiepiscop al Bucureştilor, mitropolit al Ungrovlahiei şi patriarh al Bisericii Ortodoxe Române.

În perioada 7-9 mai 1999 patriarhul Teoctist a primit la Bucureşti vizita papei Ioan Paul al II-lea.

A fost ales membru de onoare al Academiei Române, la 17 decembrie 1999.

Patriarhul Teoctist, decedat la 30 iulie 2007, la vârsta de 92 de ani, a fost cel de-al cincilea patriarh al Bisericii Ortodoxe Române. Patriarhia Ortodoxă Română înfiinţată prin hotărârea Sfântului Sinod, la 4 februarie 1925, a avut ca patriarhi pe Miron Cristea (1925-1939), Nicodim Munteanu (1939-1948), Justinian Marina (1948-1977) şi Iustin Moisescu (1977-1986). (surse: https://basilica.ro; https://doxologia.ro; Membrii Academiei Române – Dicţionar, 2003)