OPINII

Cine trebuie să-și ceară scuze?

Autor: Adrian Papahagi

Rusia nu-și cere scuze pentru comunism, nu-l reneagă pe Stalin, nu regretă că a ocupat Budapesta în 1956 și Praga în 1968, sau, mai recent, Crimeea, nu se scuză pentru jurnaliștii și opozanții sinuciși strategic, nici pentru execuțiile opozanților prin UK sau altundeva.

China nu se scuză pentru minciunile care au dus la epidemia de Covid, pentru reprimarea manifestanților din Hong Kong, și nimeni nu-i cere explicații pentru genocidul uigurilor.

Turcia convertește liniștită Sf. Sofia în moschee, sufocă opoziția, ucide kurzii, dar nimeni n-o trage la răspundere.

Nicio țară arabă nu-și cere scuze pentru atentatele comise de resortisanții ei în numele Islamului, pentru crimele împotriva creștinilor, fie ei copți, nigerieni sau pakistanezi, sau pentru persecuțiile pe care le îndură propriul popor.

Dictaturi sinistre mint, ucid, poluează, atentează, infectează, destabilizează lumea, dar agitatorii stângiști nu văd decât discriminările imaginare și “injustiția socială” din lumea liberă.

Numai europenii, care au dus civilizația peste tot, au construit spitale și școli în lumea a treia, au trasat străzi și căi ferate, au legiferat împotriva obiceiurilor barbare (cum ar fi arderea văduvelor în India sau mutilarea fetelor în Africa), au eradicat boli și au diminuat analfabetismul, au creat întreprinderi și locuri de muncă în toată lumea, au exportat bunăstarea și drepturile omului peste tot – numai ei trebuie să-și ceară scuze pentru că există, pentru că au o istorie (amestecată, cum e istoria), pentru că sunt ce sunt.

În timp ce Occidentul democratic este somat să se sinucidă pentru vini istorice reale sau imaginare, satrapiile orientale sunt libere să comită cele mai sinistre atrocități.