OPINII

Copiii „vând“ bine!

Copiii „vând“ bine! Jucării, hăinuțe, produse în ale căror reclame apar, programe electorale.

Mai nou, PSD s-a gândit să mai cumpere ceva dragoste de la români, vânzând un produs pentru copii: 600 de lei pe an din partea statului într-un cont, dacă părinții depun 1.200 de lei anual.

La prima vedere, toate par bune și frumoase. Statul sprijină copiii, se gândește la viitorul lor. Dar să vedem, de fapt, pe cine sprijină statul.

În expunerea de motive care însoțește aceast[ măsură, Guvernul justifică urgența prin una dintre recomandările emise de Consiliul UE pentru România. Consiliul cere României să întreprindă acțiuni astfel încât să „îmbunătățească programele de actualizare a competențelor și să ofere un învățământ general de calitate, în special pentru romi și pentru copiii din zonele rurale“. Această motivare este fantasmagorică deoarece, din păcate, părinții copiilor vizați de această măsură nu își pot permite economisirea a 1.200 de lei pe an. Măsura în sine nu conduce la creșterea calității educației, dacă nu cumva statul vrea să faciliteze educația în străinătate. Mai mult, la ajungerea la maturitate a depozitului, cea mai mare parte a educației (scoala generală și liceu) este deja încheiată. Acești bani pot finanța o parte din studiile în străinătate.

Contul de economii pentru copii nu se adresează copiilor cu nevoi, celor mulți, ci copiilor bogați

România bate recordurile europene la sărăcie în rândurile copiilor și la lipsa accesului la educație, la servicii medicale, la igiena elementară și la abandon școlar. În România sunt 4.214.010 copii cu vârsta cuprinsă între 0 și 18 ani, împărțiți aproape egal între mediul rural și urban, conform datelor INS pentru ianuarie 2018. Din păcate , 41.7% dintre acești copii, respectiv 1.757.242, se află în risc de sărăcie și excluziune socială, conform Eurostat. Este cel mai mare procent din UE de copii aflați în risc de sărăcie și excluziune socială, aproape dublu față de media europeană de 24.3% și mult peste nivelul din Germania, de 18%, Polonia – 17.9%, Cehia – 14.2% etc. Dacă ne uităm la condițiile de viață, 30.6% dintre copiii români, aproximativ 1.290.000 de copii locuiesc în case fără baie sau duș. Este un procent șocant, de 13 ori mai mare decât media europeană, de 2.4%. Bulgaria, clasată pe locul al doilea în acest rușinos clasament, are un procent înjumătățit de copii care locuiesc în case fără baie sau duș, respectiv  15.3%. În Polonia, numai 1.9% dintre copii trăiesc în locuințe fără baie sau duș, 1.2% în Danemarca, 0.8% în Croația, 0.7% în Marea Britanie, 0.2% în Belgia și Cehia. În Germania,  Spania, Malta și Suedia niciun copil nu locuiește în case fără baie sau duș.

Studiul „Bunăstarea copilului din mediu rural 2018”, publicat de Fundația World Vision Romania, arată că, în 2018,  9% dintre copii se culcă seara flămânzi (6% dintre ei – uneori, iar 3% întotdeaua se duc la culcare flămânzi). Potrivit raportului, una din două familii din mediul rural are venituri care fie nu ajung deloc, fie abia ajung de la o lună la alta, iar una din trei familii beneficiază de o formă de sprijin social. Studiul mai arata că, deși școala este teoretic gratuită,  1,5% dintre familii au cel puţin un copil care a abandonat şcoala în anul şcolar 2016-2017, iar motivul principal de abandon este costul şcolii.

Și tot în România, în iunie 2018, 94.991 de copii au părinți plecați la muncă în străinătate, iar dintre aceștia 18.012 aveau ambii părinți plecați în străinăntate. 16.797 de copii erau în grija rudelor până la gradul IV, fără măsură de protecție, conform datelor centralizate de Autoritatea Națională pentru Protecția Drepturilor Copilului si Adopție (ANPDCA). Am putea aminti și abandonul școlar, la care suntem în topul european și care îi condamnă pe copiii care abandonează școala la un viitor trist, fără a le oferi o șansă reală.

Dintre cei 18.012 copii cu ambii părinți plecați la muncă în străinătate, 16.797 se aflau în îngrijirea rudelor de până la gradul IV, fără măsuri de protecție, restul fiind plasați la un asistent maternal, centre de plasament sau la alte familii sau persoane.

Citind aceste cifre, doua întrebări îți vin în minte: de ce nu aplică statul român politici cu adevărat relevante pentru ameliorarea calității vieții copiilor și pentru cine a gândit, de fapt, acest cont de economii?

Cifrele seci arată că cei mai săraci copii din Uniunea Europeană sunt copiii români. Ca atare, de un asemenea produs pot beneficia copiii din familii mai înstărite, capabile să ofere sprijin și educație. Este adevărat că educația și copiii necesită mult mai multe resurse, dar este nevoie de prioritizarea măsurilor. Este greu de justificat cofinanțarea unor conturi de economii în care părinții pot contribui până la 100.000 de euro pe an, fără să te gândești că peste 220.000 de copii se culcă flămânzi.

Cum funcționează contul de economii pentru copii?

Statul va deschide conturi la Trezorerie pentru fiecare copil. Părinții trebuie să depună anual, pentru a primi contribuția statului, dar statul va depune partea lui si dobânda abia când copilul împlinește 18 ani. Părinții trebuie să depună anual minimum 1.200 de lei în cont, pentru ca statul să le ofere abia la scadență, când copilul împlinește 18 ani, contribuția și dobânda.

Părinții pot depune până la 100.000 de euro anual, la care statul va plăti o dobândă de 3% la scadență (când copilul împlinește 18 ani) și cei 600 de lei aferenți sumei minime de 1.200 de lei, contribuția părinților. Este bizar de ce un părinte ar depune 100.000 de euro pentru a primi 130 de euro bonificație din partea statului. Nici rata dobânzii de 3% nu pare foarte atractivă. În prezent, statul plătește peste 5% pe an pentru finanțări de 15-20 de ani. Dacă inflația sau dobânzile cresc sau cursul se depreciază semnificativ, ratele dobânzilor în piața liberă vor depăși oferta statului, de 3%. Mai mult, nu există niciun produs de economisire atât de ilichid ca acesta, în care să nu poți ieși indiferent de condițiile economice sau de voința personală. Ar trebui oferită posibilitatea ieșirii din acest contract, cu o penalizare rezonabilă atât pentru stat, cât și pentru părinți, de exemplu deducerea totală sau parțială a contribuției statului pentru o anume perioadă.

Concret, să spunem că, în ianuarie 2019, în familia Ionescu se naște un copil. Părinții decid să cotizeze anual 1.200 de lei în contul deschis automat de stat la Trezorerie. Ei cotizează timp de 10 ani, respectiv 12.000 de lei. După 10 ani, în 2028, când micuțul Ionescu are 10 ani, familia Ionescu ajunge la concluzia că nu mai poate economisi cei 1.200 de lei pe an, deoarece între timp rata la apartament a crescut cu 30% și au mai apărut încă doi copii în familie. Familia Ionescu, având trei copii în întreținere, o rată crescută pentru apartament și cu două bunici în întreținere, poate retrage acești bani abia în 2037. La sfârșitul anului 2037, familia Ionescu va primi cei 12.000 de lei depuși + 6.000 de lei contribuția statului + 3.658 de lei dobânda pentru cei 10 ani fără nicio contribuție + circa 1.000 de lei dobândă pentru primii 10 ani de cotizatie (modul de calcul va fi stabilit prin norme, în 45 de zile de la data ordonanței). În anul 2037, familia Ionescu va primi în jur de 22.500 de lei, după ce a economisit o sumă de 12.000 timp de 10 ani, în perioada 2019-2029.

Să presupunem că, tot în 2019, în familia Popescu se naște un copil. Părinții decid să economisească anual suma maximă de 100.000 de euro în contul micuțului Popescu deschis de stat la Trezorerie. În 2037, familia Popescu va primi 1,8 milioane de euro suma depusă + 6.000 de lei contribuția statului + dobânda XXXX. Evident, pentru bogata familie Popescu deal-ul propus de stat nu este atractiv, cei 6.000 de lei contribuția statului reprezentând o valoare infimă față de suma de 100.000 de euro pe care o poate economisi anual. Poate, pentru Popești, atracția este imposibilitatea executării silite a acestui cont. De exemplu, dacă părinții Popescu trebuie să returneze statului, să zicem într-un dosar de fraudă sau de corupție, suma de 2 milioane de euro, acest cont nu va putea fi executat silit! Mai mult, Trezoreria nu este o entitate care intră sub incidența legislației europene privind spălarea banilor, nefiind obligată să raporteze operațiuni suspecte. Cu alte cuvinte, nu interesează pe nimeni sursa celor 100.000 de euro anual pe care Popeștii îi depun în contul fiului lor.

Judecat ca produs financiar, acest cont are lichiditate zero până la scadență (maximum 18 ani). Chiar și cele mai rigide investiții, cum ar fi cele imobiliare, au lichiditate mai mare decât acest produs financiar. Nu există nicio condiție de retragere înainte de împlinirea vârstei de 18 ani (cu excepția decesului sau a unei boli cu risc de deces) a sumelor economisite de părinți. Dacă între timp statul schimbă această lege și nu mai oferă nici contribuția lui și nici dobânda, așa cum a modificat și alte legi (de exemplu, Pilonul II)?

În mod bizar, guvernul consideră că această ordonanță de urgență nu are niciun impact financiar pentru următorii ani, până în 2023. Fie statul consideră că nimeni nu va accesa programul, fie statul nu dorește să plătească nicio primă și nicio dobândă. Statul ar fi trebuit să estimeze un număr de posibili beneficiari și să calculeze impactul respectiv. Această sumă ar trebui să se adune la deficitul bugetar și datoria publică. În fiecare an se vor acumula dobânzi și prime ce trebuie plătite de către stat la scadența fiecărui depozit, iar acestea reprezintă datorie publică.

Privită ca o operațiune de finanțare a datoriei publice, acest cont de economii pentru copii este avatajos pentru stat, care plătește o rată de dobândă de circa 5.07% la o contribuție minimă a părinților, față de 5,5% -6%, cât plătește la emisiuni de titluri de stat în condiții similare. Pentru conturile cu contribuții foarte mari din partea părinților, produsul este evident în favoarea statului.

Cu un randament la 18 ani apropiat de cel oferit de titlurile de stat, care însă nu compensează suficient lipsa lichidității (o obligațiune poate fi vândută înainte de scadență), acest produs financiar reprezintă o concurență neloială făcută sistemului financiar – bănci și asigurări.

Singurul aspect pozitiv al acestei măsuri este legat de diversificarea posibilităților de investiții și de creștere a culturii financiare și a propensității de economisire. Dar cei 220.000 de copii care merg flămânzi la culcare șterg acest plus.

În concluzie, scopul acestei măsuri nu a fost acela de a sprijini copiii și de a crește calitatea actului de educație, așa cum scrie în nota de fundamentare. Se dovedește a fi o măsură populistă, cu scop electoral, care se adresează părinților cu venituri peste medie, oferind și posibilitatea unor conturi ce nu pot fi executate silit. Marginal, pentru stat, acest produs financiar este o sursă de finanțare a datoriei publice, la un randament apropiat sau ușor inferior celui oferit investitorilor instituționali pentru titluri de stat. Există copii mult mai puțin norocoși ai căror părinți nu au nicio șansă să depună anual 1.200 de lei în buzunarul statului, copii care ar avea nevoie de protecția și sprijinul statului, de un prânz consistent la școală, de rechizite și haine pentru a putea merge la școală. Pentru că școala este viitorul lor.

Vremea

Bistrita Bistrita-Nasaud Romania
Senin
Senin
2°C
Vânt: 4 km/h ENE