Corespondență din Republica Moldova: Filosofia lui Aurelian Silvestru – Lecția timpurilor de ieri și de mâine

 

FILOSOFIA LUI AURELIAN SILVESTRU – LECŢIA TIMPURILOR DE IERI ŞI DE MÂINE

Recent, la  Biblioteca Liviu Rebreanu a avut loc o întâlnire de suflet cu scriitorul, pedagogul, doctorul în psihologie Aurelian Silvestru, directorul Liceului de Inventică PROMETEU, la care au participat colegi de breaslă, profesori, liceeni de la Liceul „George Călinescu”.

Cu un mesaj de salut , exprimând admiraţia pentru marele talent al invitatului în domeniul scrisului, dar şi pentru vocaţia de filosof erudit ce captivează prin înţelepciunea promovată întru maturizare, s-a pronunţat subsemnata, exprimându-mi încrederea că aceste cărţi vor domina toate timpurile şi asigurându-l în acest sens pe invitat că este continuu aşteptat în acest locaş al cărţii.

Moderatoarea Lidia Grosu, poetă , cercetător literar a trăit revelaţia amintirii – a acelei  când a făcut prima dată cunoştinţă cu scriitorul Aurelian Silvestru prin intermediul cărţii sale „Ispita nemuririi”, lucrare ce trecea din mână în mână şi de la suflet la suflet printre fraţii şi surorile sale şi familiile acestora. În continuare, cercetătoarea s-a pronunţat pe marginea filosofiei pedagogului, prin care este distinctă relaţia cu Dumnezeu, vorbitoarea evidenţiind gândul-axă al scriitorului: omul este acel ce îl păstrează sau îl exclude  din suflet pe Dumnezeu. În acest sens,  a mai adăugat autoarea, Aurelian Silvestru cheamă/sugerează axarea pe decalog, pe credinţa în divinitate şi pe posibilităţile proprii ale fiecărui om de a-l avea şi a-l simţi în sine pe Mântuitor…

Poeta, cercetătoarea şi profesoara de limba şi literatura română Sabina Cojocaru a prezentat o succintă analiză a volumului de parabole „Fărâme de suflet”, evidenţiind spiritul didactic al naraţiunii şi transtextualitatea acesteia.

Doctorul în filosofie Eugenia Bogatu, conferenţiar universitar la Departamentul Filosofie şi Antropologie  a USM a apreciat profunzimea spiritualităţii, moralităţii promovate de scriitor, venind cu o profundă analiză în dezvăluirea calităţilor, virtuţilor, filosofie ce nu poate fi accesibilă şi cititorului din învăţământul primar. În acest context, cercetătoarea a sugerat scrierea unor cărţi pe înţelesul acestei categorii de vârstă, considerând că  profunzimea gândirii la copii trebuie dezvoltată şi motivată încă de la o vârstă fragedă, fapt ce ar permite punerea în valoare a creierului uman, capacitatea de a gândi logic şi a analiza.

Fluxul de idei şi învăţături selectate din opera scriitorului de către vorbitori au creat o atmosferă caldă de comunicare şi deschidere a dialogului cu tânăra generaţie, reprezentată de elevii clasei a 8-a de la LT „George Călinescu” şi  ghidaţi de către profesoarele Stela Ermurachi și Ana Paladi.

La întrebările elevelor Tatiana Ţigănaş, Elena Plugaru, Olga Croitor, Vlada Harjevschi, Anastasia Ciugurean etc: „De unde vine inspiraţia?”, „Ce este creaţia şi ce este competiţia?”, „Care dintre calităţile bune sunt cele mai importante?”, „Cine vă consideraţi?”, scriitorul şi-a propus învioratele răspunsuri, ulterior urmând să ne pătrundem de ele şi să le aplicăm, conştientizând importanţa lor prin următoarea confesiune:

„Lumina trebuie menţinută prin creaţie. Inspiraţia vine din muncă. După profunde şi îndelungate studii, căutări, descoperiri m-am simţit dator să restitui ceea ce a fost investit în mine. O carte bună lasă urme frumoase. Îndeosebi una istorică. Astăzi lumea virtuală, dacă nu o foloseşti în scopuri instructive,  este o umplere cu gunoi. Trebuie să fim selectivi şi să ne cultivăm prin valori. Dumnezeu are mulţi angajaţi – preoţi, profesori, părinţi… , în timp ce răul nu are nevoie de aceştia, pentru că  are posibilitatea de unul singur de a-I racola pe oricine. Creaţia este de la Dumnezeu. Competiţia a fost creată de om. Dacă competiţia e anunţată cu tine însuţi, ea presupune tendinţa spre cunoaştere, dar dacă o faci din intenţii egoiste în plan comparativ cu altcineva, afectează calitatea ta de a fi om. Iubirea e o datorie, iertarea, facerea de bine sunt suratele ei. Cel mai mare defect este indiferenţa, cel mai mare păcat – ura, invidia”

Aşadar, toate dialogurile cu scriitorul, pedagogul Aurelian Silvestru lasă urme frumoase – gânduri ce vor fi aşternute de alţii care se vor dedica studiului lor, transformându-le, la rândul lor, în alte cărţi utile.

Aurelian Silvestru este şi rămâne un talent, o dăruire continuă omului, o înţelepciune a timpurilor ce urmează a fi aplicată ulterior, fiind constituită din lecţii de viaţă.

Lina Iftodi,

director Biblioteca Liviu Rebreanu

Recommended For You

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.