Din banii oamenilor muncitori ai Europei se hrănește o armată de birocrați lacomi, incompetenți și inamovibili. Ei sunt cei mai mari producători de celuloză din istoria umanității.
De ce alegerile europarlamentare sunt boicotate, sistematic, de cetățenii bătrânului continent? De ce participarea la vot este într-un declin continuu? Iată o întrebare importantă pentru toți susținătorii democrației reprezentative.
Sunt câteva decenii bune de când o duzină de organizații internaționale ignoră vocea popoarelor constituite sub forma corpului politic al națiunii. Din banii oamenilor muncitori se hrănește o armată de birocrați atotștiutori, incompetenți și inamovibili.
Păstrători ai mitului eficienței, experții tehnocrați astăzi sunt cei mai mari producători de celuloză din istoria umanității: strategii, documente consultative, etc. Dacă reprezentanții aleși din Parlamentele naționale se mai tem de votul popular, birocrații lipsiți de susținere electorală ignoră nonșalant principiul răspunderii.
Să parcurgem, bunăoară, istoria rezoluțiilor ONU: câte decizii au avut un efect practic, palpabil și notabil? Să studiem disciplina arcană a Comisiei Europene: câte hotărâri au sporit valoarea economică a familiilor sau dinamismul antreprenorial al mediului privat?
Nu întâmplător, Donald Trump a vorbit „împotriva cântecului fals al globalismului”. De ce? Pentru că sub eticheta globalismului o întreagă rețea a corupției s-a constituit spre beneficiul celor puțini, aroganți și netransparenți. Să studiem cazul concret al familiei Clinton – dinastia politică americană care a încălcat flagrant distincția între sfera publică (raportată la binele comun) și mediul privat (raportată la binele individual).
Prin Clinton Foundation, cuplul Bill & Hillary a ales să amestece borcanele. Finanțată din afara Americii de apropiați ai unor dictatori precum Paul Kagame (tiran al Ruandei, premiat cu Clinton Global Citizen Award), Fundația a influențat agenda Ministrului de Externe, dar și acțiunea Statelor Unite în Africa, America latină sau Asia. Proiectul din Haiti coordonat de binomul Bill & Hillary s-a dovedit a fi un dezastru.
Pentru afaceriști dubioși ca Gilbert Chagoury, Amar Singh, Sant Chatwal sau Frank Giustra, donațiile oferite Fundației Clinton au adus decizii ale Guvernului federal nu atât favorabile națiunilor asuprite din lumea a treia, cât intereselor private ale unor șarlatani (așa cum a demonstrat Peter Schweitzer în volumul intitulat Clinton Cash).
Iată ce declara unul dintre cei mai puternici susținători ai Partidului Democrat.
Suveranitatea statelor trebuie subordonată legii internaționale și instituțiilor internaționale. GEORGE SOROS
Pentru a câștiga alegerile prezidențiale din 2016, Donald Trump n-a avut nevoie de banii tiranilor din țări subdezvoltate. De aceea, el a putut cere politicienilor să redevină slujitori ai poporului, nu ai unor oligarhii transnaționale.
Critica globalismului a rezonat imediat cu America profundă. Un lider loial țării sale face ascultare față de cetățeanul care l‑a trimis într‑o înaltă funcție de reprezentare.
O națiune liberă deleagă sarcini administrative unor oameni integral dedicați interesului național. Conflictul de interese, setea de putere, avariția, reflexul cleptocratic au făcut-o pe Hillary să piardă alegerile din 2016.
Simpatia acordată partidelor populiste din Europa reprezintă protestul cetățenilor care plătesc taxe și impozite pentru îmbogățirea unor pisici grase din țarcul puterii. În 2019, milioane de contribuabili ai bătrânului continent vor vota împotriva partidelor-sistem.
Explicația e simplă: corupția globalistă conduce nu doar la instabilitate geopolitică externă, ci și la un deficit intern de reprezentare democratică. Oamenii simpli vor să-și ia revanșa. De ce? Pentru că politicienii ipocriți și-au abandonat mandatul de reprezentare față de comunitatea locală.
VEZI ȘI VIDEO
