OPINII

CREȘTINUL ESTE UN ALT CHRISTOS, DACĂ E DISCIPOL-MODEL, NU DISCIPOL-ȘEF

Distribuire articol:

Am meditat astăzi la creștinul ca un alt Christos pornind de la Marcu 8, 27-35. Finalul acestei Evanghelii se termină cu îndemnul de a-L urma pe Christos. În latină s-a spus că este vorba despre „sequela Christi”. Și tot, în latină, pentru a cuprinde și alte aspecte, s-a spus „imitatio Christi”. Adică, „Imitațiunea lui Christos”, cum a tradus în limba română Andrei Brezianu. Cartea se găsește la editura ARCB din 1992 încoace.
M-am oprit la cele două condiții pregătitoare ale urmării sau imitării lui Christos. Prima este „renunțarea la sine”. Am folosit deosebirea dintre șef și model propusă de Max Scheler. Șeful își impune voința. Modelul întruchipează o valoare și, ca atare, atrage pe alții. Renunțarea la sine a ucenicului înseamnă să devină model, adică să-i atragă pe alții.
A doua este „să-și ia crucea”. În cazul de față Crucea este și semn de apartenență la Dumnezeu, la Christos. Noi suntem pecetluiți cu Sfânta Cruce încă de la botez. Trăim la umbra ei, de aceea, pentru noi, înseamnă că aparținem Sfintei Treimi.
Urmarea sau imitarea lui Christos nu se reduce la respectarea unui cod legislativ sau a unor reguli morale. Imitarea lui Christos înseamnă comuniune de destin cu Mântuitorul. Cu alte cuvinte, urmarea lui Christos înseamnă asimilarea Persoanei, a sentimentelor și a faptelor Sale.
Evident, imitațiunea lui Christos are accente personale. Fiecare creștin le pune potrivit vârstei, charismei, vocației și stării sale de viață. Să încercăm să nu-l copiem pe Christos, să nu-l maimuțărim, ci să-l imităm. Sau, să asimilăm Persoana Lui în viața noastră. Să încercăm să ne solidarizăm mistic cu Christos, trăind iubirea sa întreagă. Să ne asumăm iubirea Lui de Dumnezeu și de oameni. Așadar, să fim imitatorii lui Dumnezeu, să umblăm în iubire, să fim ofrandă plăcută lui Dumnezeu-Iubire. Vezi Efeseni 5, 1-2.
Wilhelm Danca

Distribuire articol: