Criză pe piața cărnii de miel și oaie

Sub presiunea unui monopol de export pe piața cărnii de miel și oaie din România și a unei dezorganizări totale a ciobanilor, aceștia sunt nevoiți să accepte prețuri foarte scăzute pentru ceea ce produc. Dacă în 2016 prețul mielului în viu era de 10 lei/kg, în 2017 acesta a ajuns la 8lei/kg, iar în momentul de față este de 5 lei/kg. Nu vorbim de o criză de moment în ceea ce privește prețul, ci despre o situație cu care se confruntă crescătorii de oi începând de anul trecut.

Pentru un miel, cu un efort consistent din partea crescătorului în a-l produce, exportatorul plătește până în 200 de lei. Tot acest miel este vândut de exportator în țările arabe cu aproximativ 800 de lei.

Am ajuns în această situație din mai multe motive:

  • piața națională a cărnii de miel și oaie este foarte prost organizată, fără un consum anual liniar, cu o cerere foarte mare în apropierea Sărbătorilor Pascale; toate acestea după „ALEGE OAIA“, un program de promovare și încurajare a consumului de carne de oaie, lansat cu mare fast de Ministerul Agriculturii în octombrie 2017;
  • exportul de animale este făcut în viață, opțiune prin care fermierii se confruntă cu interdicții de export, scăderi neargumentate de preț, iar animalele sunt supuse unor condiții drastice de transport pe distanțe foarte lungi, în special către țările arabe; există o campanie a activiștilor de la Animals International care demonstrează aceste aspecte. Tocmai pentru evitarea unor astfel de situații, fermierii români ar trebui să se orienteze spre exportul de carcasă, variantă care poate aduce valoare adăugată, răspuns la probleme anterior menționate, dar și evitarea proastelor tratamente la care sunt supuse animalele. Australia, al doilea mare producător și exportator de carne de miel din lume, a renunțat la exportul de animale vii;
  • Sectorul se confruntă cu îmbătrânirea celor implicați si cu lipsa tinerilor care să preia această tradiție specifică țării noastre;
  • Lipsa forței de muncă, calificate sau necalificate, conduce în multe cazuri la abandonarea oieritului;
  • Din păcate, multe subvenții primite de ciobani atât pentru animale, cât și pentru suprafețele de pășuni nu s-au utilizat pentru nevoile fermei, fie pe motivul acoperirii unor pierderi de la comercializare, fie pe motivul lipsei unei viziuni. De multe ori, crescătorii de oi au ales să utilizeze aceste ajutoare financiare nu pentru dezvoltarea fermei, ci in alte direcții, cu mențiunea că, deși nu au încălcat cadrul legislativ, au greșit în ceea ce înseamnă competitivitatea și viabilitatea propriilor afaceri;
  • Există o luptă pentru subvențiile pe pășuni între adevărații beneficiari ai acestor ajutoare (fermierii) și oportuniștii care găsesc în aceste subvenții importante surse financiare care nu trebuie justificate, totul ducând la accesul îngreunat al oierilor la zonele pentru pășunat.

Deși, după efectivul de ovine pe care îl deține, România ocupă locul trei în Uniunea Europeană (pe primele poziții aflându-se Marea Britanie și Spania), după valoarea exporturilor suntem depășiți de alte țări cu producții mai mici, dar cu valori de export mult mai mari: Franța, Irlanda, Germania, Olanda și Belgia.

E total greșit să abordăm subiectul ca pe o problemă a sectorului, când de fapt aceastea este a noastră și la soluționarea căreia ar trebui să lucrăm cu toții împreună. Un loc fruntaș al României la valoarea exportată ne-ar readuce optimismul. Tocmai de aceea, pe termen scurt, o rezolvare a acestor probleme este implicarea prin alocarea de suport tehnic din partea celor care au expertiză, fie oameni cu cunoștiințe în domeniu, fie organizații sau instituții. Există șanse pentru deblocarea situației, chiar și dacă ținem cont de faptul că suntem la sfârșitul sezonului de pășunat, iar vremea rea aduce costuri și mai mari pentru crescători. Fermierii ar trebui sprijiniți și mobilizați să se organizeze sub o voce comună, care să le reprezinte interesele și care să le pună în aplicare soluțiile. Faptul că nu au încredere în ei înșiși îi ajută foarte mult pe exportatorii care reușesc să obțină un câștig dublu pe munca și sacrificiul oierilor români.

* Material realizat de George Cățean, moderator al Comunității tematice „Agricultură și Dezvoltare Rurală“ din cadrul Platformei România 100

Recommended For You

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.