Când plăcile tectonice ale sistemului global geopolitic și geoeconomic se mișcă, țările, popoarele sau societățile care se află în zonele seismice de prim grad trebuie să fie pregătite. Suntem pregătiți? Cum arată parametrii noii realități în schimbare? Ce știm, ce nu știm, ce ar trebui să știm despre aceste noi realități?
Radio România Actualități, prin grija și invitația domnului George Popescu, realizator la RRA, a înregistrat cu subsemnatul un dialog despre câteva teme și tendințe majore la nivel global, care, iată, încep să prindă contur și la nivel național, bulversând societatea românească.
De asemenea, am discutat despre criza în care sistemul din care facem parte – inclusiv sau mai ales Uniunea Europeană – a intrat datorită deficitului de leadership și viziune și datorită osificării. Iată un fragment:
“Dacă vorbim de un deficit democratic în Uniunea Europeană, păi atunci Alegerile Europene erau momentul în care să ne reconectăm la democrație. Nu s-a întâmplat…
Eu ce le predau studenților? Le predau o ficțiune. Le explic procesul de politici publice, le spun despre consultare și emergența democratic-legitimă a acestora de la popor in Romania, in Europa samd…
E o ficțiune. Pentru că ei se duc, dau drumul la televizor și află că din 2025 nu știu ce tip de motor de mașină nu va mai putea fi produs. Unde, când s-a decis de către popor, democratic, procesul sau principiul sau logica deciziei respective? Cand s-a consultat si cu cine reprezentatul Romaniei despre asta?!
Sau, de pildă, că noi, România, avem o fereastră de timp limitată în care putem să ne mai valorificăm anumite resurse naturale, cum ar fi gazul natural. După care, am valorificat sau nu am valorificat resursa naturală, cortina cade și ceea ce puteam să convertim până în momentul 31 decembrie, să zicem anul 2035, în capital de investit sau bun de consum, nu mai există prin legislație. Dispare. Ca si cum nu e. S-a decis. Ca si cum nu ar mai exista resursa…
Cineva a decis chestiunea respectivă și întrebarea mea este cum s-a decis chestiunea respectivă? Care este procesul de consultare democratica prin care cetățeanul român, care va fi afectat în mod cert de aceste măsuri, a avut un cuvânt de spus cu privire la chestiunea asta?
Asta aș fi vrut eu să întreb în campania electorală pe acei foști colegi, cunostiinte politicieni romani-europeni pe care îi vedeam pe Facebook, fotografii la tot felul de evenimente legate de teme care nu aveau absolut niciun fel de relevanță pentru electoratul român, care urmează să fie afectat în mod direct din punct de vedere economic, al locurilor de muncă, al calității vieții, de niște măsuri cu privire la care îmi este imposibil să identific punctul în care ele s-au racordat cu societatea românească și cu dezbaterea publică românească.
Și atunci, spun: ce să le predau la curs studenților despre procesul de politici publice? O ficțiune?!
Ne-am construit un univers fictiv în care facem niște gesturi ca în commedia dell’arte, pe care le numim politici publice sau politică. Încercăm după aceea să reconstruim în jurul acestei comedii, o întreagă explicație cu privire la legitimitatea și justificarea lor, chipurile democratice.
Și ne mirăm după aceea și încercăm să inventăm o explicație pentru așa-numitul fenomen al populismului, care, în acest univers al ficțiunii, este ceva cu totul malefic, manufacturat, care nu ar avea practic niciun fel de justificare în lumea reală… Dar orice ar fi el, cum l-am numi, este o reacție la lumea reală, la evoluțiile din lumea reală, economice, demografice, imigrație, inflație, calitatea vieții, deficit democratic și așa mai departe.
Cam ăsta este universul în care ne mișcăm în momentul de față și e destul de greu de găsit o soluție la o problemă pe care nu o diagnostichezi corect și minți pe față ca intelectual public și jurnalist spunând că este democrație ceva ce este exact contrariul ei… Si evitam o discuție în care, în mod foarte franc, să încercăm realist să înțelegem ce se întâmplă, nu cum am vrea să fie realitatea.
Asta este realitatea, nu vine împachetată în steaguri ideologice. Realitatea vine brutal, așa cum vine, așa cum a descris-o Machiavelli, cum a descris-o Hobbes. Tradiția liberală clasică și perspectiva analitică academică îmi cer să fac un efort de a înțelege realitatea așa cum este ea, nu cum mi-ar face mie plăcere să fie.
În sensul ăsta, toată știința politică modernă se bazează pe această observație a lui Machiavelli, care creează știința politică modernă alături de Hobbes, iar amândoi spun, într-un fel sau altul, următorul lucru: „Hai să înțelegem realitatea așa cum este ea, nu cum ne-am dori noi sau cum ar vrea alții să fie.” De aici începe știința politică. Restul este propagandă. Oameni care se mint și mint despre cum ar vrea ei sau patronii lor să fie lucrurile…”
Am inchis citatele.
Ca o notă personală, mi se pare incredibil modul în care majoritatea in mass media oficiale și intelectualitatea publică refuză chiar și în acest moment, in ceasul al 12-le, când întregul sistem intră în implozie sub propria greutate a selecției adverse, incompetenței, dictatului propagandistic și corupției, – chiar și când stâlpii propagandei înșiși, vezi Facebook, se delimitează de sistem – să recunoască dezastrul în care au împins și împing discursul public și opinia publică în România si sa isi tempereze furia propagandista si agresivitea isterica si insidioasa.
Dar asta e alta discutie. Revenind:
Am discutat aceste teme și altele asociate lor cu d-l George Popescu, încercând să ne păstrăm luciditatea, echilibrul și simțul umorului. Îi mulțumesc domnului George Popescu și echipei Radio România Actualități pentru invitație. Un profesionist adevărat și un gentleman. A fost o reală plăcere să fiu alături de domnia sa și de echipa domniei sale în studio.
Dragos Paul Aligica este doctor în ştiinte politice (Indiana University, Bloomington), în economie (ASE Bucuresti) şi in sociologie