OPINII

De ce îl urmăm pe Isus Baraba și nu pe Isus Christos?

Anul acesta în Duminica Floriilor am meditat despre scandalul schizofreniei mulțimii din vremea lui Isus care în decurs de câteva zile a trecut rapid de la aplauze la strigătele de condamnare la moarte a Fiului lui Dumnezeu. Cum a fost posibil așa ceva? Nu cumva istoria se repetă și în zilele noastre? Nu se întâmplă să fim de acord cu Isus Christos și apoi să-l urmăm pe Isus Baraba? De ce oare această schimbare de atitudine?
Din Evanghelia după Marcu am aflat că Baraba era un răzvrătit și un criminal. Păcatele noastre pot fi rezumate la aceste două atitudini: revoltă și crimă. Revoltă împotriva lui Dumnezeu pentru că vrem să fim autonomi sau să fim egali cu Dumnezeu. Și crimă, uciderea aproapelui, care începe cu reducerea semenului nostru la statutul de obiect. Se întâmplă lucrul acesta ori de câte ori vrem să impunem voința noastră asupra celuilat. Nu respectăm voința aproapelui, libertatea lui.
Nu-i așa că ne regăsim în aceste două feluri de atitudini păcătoase? Ele izvorăsc din păcatul originar și se actualizează în păcatele personale. Acestea sunt multe și diferite. În Săptămâna Mare, apogeul chemării la convertire, oare nu am putea să schimbăm ceva în această privință?
Am îndemnat pe numeroșii credincioși catolici și ortodocși care au participat astăzi la Sfânta Liturghie de la ora 12. 15 să-l aleagă și să-l urmeze pe Isus Christos, nu pe Isus Baraba. Cum?
Am găsit o sugestie în tabloul lui Albrecht Dürer intitulat “Nu pe omul acesta ci pe Baraba”. Am subliniat că acolo sunt prezentate două atitudini de respingere a lui Isus Christos: doi oameni cu degetul arătător îndreptat spre Isus Christos în semn de acuzare. De asemenea, se vede și atitudinea de acceptare a lui Isus Baraba sub forma unei mâini transformată în potir. Pornind de la acest tablou am îndemnat la convertire, care înseamnă să-l urmăm pe Isus Christos și să-l însoțim în Săptămâna Mare contemplând rănile Lui. Ele să ne aducă aminte că suntem chemați să devenim asemenea Lui, adică solidari din iubire cu toți oamenii care suferă din cauza “revoltelor și crimelor lor personale”.
Wilhelm Danca, profesor universitar, profesor abilitat și membru al școlii doctorale de filozofie al Universității București, preot catolic