LIFESTYLE

De la fereastra casei mele

Autor: Amalia Pop

Deși omenirea a intrat în “silenzio stampa” de mai bine de 4 luni, natura a decis să-și urmeze ritmul ciclic, atât de firesc și necesar, al vieții sale. A decis să o facă în liniște îmbrăcând straie de sărbătoare în ton cu spiritualitatea acestor zile în care omenirea meditează; sau cel puțin așa ar fi ideal – să mediteze la acele lucruri simple dar care realmente contează în viață precum sănătatea, divinitatea, liniștea sufletească și foarte probabil, la cât de necesar este pentru ființa umană să fie în comuniune cu natura, să o respecte și să respire aerul curat al parcurilor și pădurilor, al muntelui și al râurilor.

Însă, din păcate în aceste zile natura poate fi admirată, în toată splendoarea ei, doar de la ferestra casei.

Și de la această fereastră a casei vedem cum orașul, mai liniștit ca niciodată, poartă o superbă haină dantelată cu motivele florale specifice primăverii, în nuanțe pastelate de roz și alb.


Cromatica vie a orașului emană stare de bine, de relaxare și deconectare din cotidianul vieții agitate cu care eram obijnuiți înainte de apariția pandemiei dar care nu facea bine pământului ăsta pe care ne ducem veacul, noi oamenii.


Dar cine știe, poate că această neașteptată pandemie va fi o lecție pentru întrega omenire, o lecție a respectului, a altruismului, a bunelor intenții și mai presus de toate, o lecție a umanității.