„Domnul Adrian Papahagi, cadru didactic la Universitatea Babeș-Bolyai, la Departamentul de Limba Engleză, și figură mass-media, în calitate de analist politic, geopolitic și economic, continuă, într-o manieră complet deplasată si inacceptabilă, o campanie de calomnii și acuzații publice la adresa mea.
De-a lungul timpului, am încercat fie să ignor, fie să răspund cât mai sobru, elegant și uneori ironic valului de insulte, stigmatizări, amenințări, acuze și afirmații calomnioase care nu m-au vizat doar pe mine sub aspect profesional sau polemic, ci, de multe ori, au depășit cu mult orice limită a decenței umane elementare.
În repetate rânduri, i s-a solicitat explicit să facă abstracție de persoana mea și să înceteze această campanie. Din păcate, ea continuă, aș zice, inexplicabil.
Astăzi, din nou, pe pagina domniei sale sunt claificat public de „securism”. Ca și în trecut, astfel de afirmații sunt formulate fără prezentarea niciunei dovezi.
De ani de zile, domnul Papahagi lansează acuzații grave la adresa mea fără a cita un singur text, o singură intervenție publică, o singură relație formală sau informală ori vreo probă empirică ce ar putea susține afirmațiile respective — fie în fața opiniei publice, fie într-un cadru juridic sau de for etic academic.
Există o evidență publică consistentă și numeroși martori ai acestei campanii repetate, în care acuzațiile de „putinism” și „securism” au fost formulate în mod constant la adresa mea, fără nici cea mai mică acoperire.
A solicita dovezi pentru acuzații publice mi se pare o cerință elementară, cu atât mai mult cu cât ele provin din partea unui cadru universitar, care ar trebui să fie riguros în utilizarea conceptelor și în fundamentarea afirmațiilor.
Vreau să notez că, deși sunt autorul a numeroase articole în limba română și în limbi străine, al unor numeroase lucrări, cărți și articole de specialitate pe teme de politologie, relații internaționale, ideologie, comunicare politică și științe sociale, niciodată — dar nici măcar o dată — pozițiile mele afirmate atât în limba română, cât și în alte limbi de circulație internațională NU au fost citate sau angajate în aceste atacuri, să le numim elegant, de natură polemică.
Nici măcar o dată un text al meu publicat oriunde nu a fost invocat pentru susținerea atacurilor. Doar fabricații și insinuări absurde, prin asociere sau implicație.
Practic, vorbim aici nu doar despre malpraxis intelectual, ci despre o situație în care discrepanța dintre realitate și afirmațiile calomnioase ale campaniei susținute de domnul Papahagi este atât de mare încât pare incredibilă sau patologică pentru orice persoană minimal informată și de bun-simț.
Practic, un adevărat contra-model pentru cetățenii acestei țări, pentru tineri, pentru studenți, despre modul în care NU trebuie purtată o polemică publică, despre modul în care NU trebuie să se comporte un intelectual public, despre modul în care NU trebuie să se prezinte un cadru didactic universitar.
ÎN ACEST CONTEXT, ÎL ROG PUBLIC PE DOMNUL ADRIAN PAPAHAGI SĂ PREZINTE DOVEZILE CARE AR STA LA BAZA URMĂTOARELOR DOUĂ AFIRMAȚII REPETATE ÎN ULTIMII ANI LA ADRESA MEA.
- Afirmația potrivit căreia aș susține sau promova „putinismul”. Solicit prezentarea dovezilor textuale sau audiovideo — articole, intervenții publice, înregistrări — care ar demonstra o asemenea poziționare. Nu putem continua la nesfârșit această situație suprarealistă în care cineva este acuzat fără nici cea mai mică evidență.
- Afirmația potrivit căreia aș fi „securist” sau asociat cu servicii de informații sub acoperire. Solicit prezentarea oricărei forme de evidență care ar putea susține o asemenea acuzație. Mai mult, solicit explicit indicarea oricăror presupuse dovezi nu doar APARTENENTA ci chiar si privind o eventuală presupusă COLABORARE operativă, în orice moment al vieții mele, cu servicii de informații din România sau din orice altă țară.
GRAVITATEA ACESTOR ACUZAȚII, ÎN CONTEXTUL ROMÂNESC, IMPUNE CLARIFICĂRI PUBLICE.
În mediul universitar românesc sunt afectate, în mod direct, reputații instituționale și standarde profesionale, indiferent care dintre următoarele scenarii ar fi adevărat:
- fie un profesor al Universității din București ar fi, în mod real, agent al Moscovei si „putinismului” sau asociat sub acoperire al unor structuri de informații; fie
- un profesor al Universității Babeș-Bolyai desfășoară de ani de zile o campanie publică de acuzații neprobate la adresa unui coleg, degradand imaginea mediului academic, generând confuzie, dezinformand deliberat publicul, participand la campanii propagandistice cu surse externe mediului academic și deteriorând climatul dezbaterii si informarii publice in Romania.
În consecință, solicit public prezentarea probelor aferente acestor afirmații. Cărțile ar trebui puse pe masă în acest moment, pentru a clarifica o dată pentru totdeauna situația. Cred că a venit momentul să treacă de la simple afirmații și stigmatizări la prezentarea acestora.
Rog să facă acest lucru în ideea că, după ce le va prezenta public pe aceeași platformă pe care își exercită dreptul la liberă exprimare, calomniindu-mă în mod repetat — respectiv aici, pe Facebook, și eventual în mass-media, în emisiunile unde este invitat să opineze cu privire la chestiunile publice — va trebui să le prezinte și la Universitatea Babeș-Bolyai, la nivelul comisiilor de etică și disciplină, în prezența subsemnatului.
PS
Intenționez ca, imediat după ce domnul Papahagi va prezenta dosarul probelor și evidențelor cu privire la afirmațiile pe care le face la adresa mea, să înaintez acel dosar, în primul rând, către Universitatea din București, pentru a-i aduce la cunostiinta oficial ce se vehiculeaza despre un cadrul didact UB si pentru a verifica informațiile respective și, de asemenea, către Universitatea Babeș-Bolyai din Cluj, către Comisia de etică și disciplină, solicitând o audiere în fața acesteia, în prezența domnului Adrian Papahagi.
Consider că standardele academice, responsabilitatea publică și respectul față de adevăr impun clarificarea fermă a acestor acuzații și clarificarea, o dată pentru totdeauna, a aspectelor de etică profesională și de morală publică implicate în această situație creată de domnul Adrian Papahagi.
Această bătaie de joc, în care publicul a ajuns să înțeleagă, pornind de la modelul oferit de cadre universitare, că orice poate fi afirmat în spațiul public fără nici cea mai mică responsabilitate pentru valoarea de adevăr sau pentru prezentarea unor argumente și probe, trebuie să înceteze.
Degradarea spațiului public a început exact cu acest tip de comportament și cu acest tip de persoane și personaje.
Se pare că, din păcate, asanarea vieții intelectuale publice și academice românești nu se poate face prin dezbateri de idei, prin luptă cu argumente sau prin polemică principială bazată pe logică și evidență factuală. Se pare că trebuie să începem această asanare folosind mijloacele instituționale proprii spațiului intelectual și academic, înainte de a ajunge să activăm mecanismele legale generale.
Oricum, este de interes reciproc, în momentul de față, atât pentru Universitatea din București, cât și pentru Universitatea Babeș-Bolyai, să clarifice această situație. Nu putem continua astfel în mod indefinit.”
Paul Dragos Aligica
