Despre autostrăzi

Autor: Alin Seserman

Toată lumea este saturată de cuvântările faţă de beneficiile pe care le aduce o reţea de autostrăzi. Investitori, dezvoltare, locuri de muncă, tot ce vrei. Toată clasa politică a susţinut permanent construcţia autostrăzilor, dar ele nu au fost construite. Există o sumă şi o listă lungă de motive pentru starea de fapt şi  un lucru este cert, la guvernare s-a perindat multă mediocritate. Şi să nu uităm, că, dintre cei care fac gălăgie, avem responsabili direcţi pentru situaţia data, iar unii dintre ei, sigur,  fac declaraţii pentru a scrie ceva presa despre ei.

UE, prin documente oficiale, a stabilit principalele rute de autostrăzi în urmă cu 20 de ani, conform unor studii făcute în ani de zile. Coridoarele pan-europene de transport  pot fi uşor înţelese. Ele sunt gândite să coreleze cât mai bine legăturile economice, legături  între capitalele europene,  şi alte lucruri. România este străbătută de coridoarele 4, 7 şi 9. Nădlac, Arad, Sibiu, Piteşti, Bucureşti, Constanţa este culoarul 4. Viena, Belgrad, Călăraşi, Brăila, Galaţi, Tulcea este culoarul 7, iar culoarul 9 este Giurgiu, Bucureşti, Buzău, Focşani, Tecuci, Bârlad, Huşi Albiţa, Odesa, Kiev. Toate acestea fac parte dintr-un concept complex cu legături maritime, aeriene şi feroviare, legături între capitalele europene. Toate aceste autostrăzi care fac parte din strategia aprobată în urmă cu 20 de ani de Parlamentul European, se fac cu 85% fonduri europene. Restul se fac pe banii fiecăruia. Tot ce trebuia să facem, era ca toate documentaţiile, care durează câţiva ani( spre deosebire de celelalte domenii finanţate, autostrăzile având un regim special de aprobare), să ne prindă pregătiţi în aşa fel încât astăzi să le avem realizate. Iar acum trebuie să facem ce n-am făcut. Să realizăm aceste reţele de autostrăzi cu bani europeni, iar în paralel, funcţie de priorităţi şi cât poate bugetul, să dezvoltăm această reţea în baza unei strategii.

Ce s-a făcut în ultimii 15 ani? Tot ce nu trebuia să se facă. De la Năstase cu paguba de la Bechtel, legea data de Tăriceanu prin care se decide să se facă autostrăzi prin toată ţara, până la confuzia şi schimbările de trasee generate de  suma gândirii Ponta-Şova. Ne-am ales cu hărţi desenate cu carioci de diverse culori, cu rute noi gen Bucureşti- reşedinţa familia Dragnea. Deciziile au fost neinspirate. Dacă vrei să te conectezi la rutele europene nu începi construcţia de autostrăzi pornind din Iaşi. N-am înţeles de ce s-a început în 2008, cu traseul Bucureşti-Ploieşti şi nu Braşov-Comarnic. Totuşi pe A1 se circula destul de bine. Şi acum DN1 este este mult mai circulat decât A3. În schimb pe Braşov-Comarnic e nenorocire.

Dacă facem un tur al declaraţiilor unor actuali sau foşti parlamentari despre autostrăzi, o să găsim sute de pagini de aberaţii. Deschidem google, scriem cuvântul autostrăzi  însoţit de unele celebrităţi din politica românească şi ne lămurim. Sigur că şi  reţeaua feroviară de transport este foarte importantă mai ales dacă ne referim la transporturile de marfă. Şi cea maritimă şi cea aeriană. De astea nu au auzit majoritatea sau nu  discută pentru că nu au aşa o  încărcătură electorală.  Încă nu am văzut un document serios de unde să se înţeleagă o minimă strategie. S-a turnat asfalt pe zeci de legături care mai de care neînsemnate, iar pe unde circulă miile de maşini constatăm că nu s-a făcut nimic. Fiecare a fost cu colegiul lui, cu uliţele lor, să  facă blocuri pe la ţară( despre aberaţia asta altădată),  pentru a-şi asigura voturile unor primari. Lobby românesc şi declaraţii politice. Astea sunt foarte pe scurt marile decizii. Populism, comportament electoral, patriotism local ieftin care din nefericire pot ocupa din nou spaţiul public.

Sigur că mulţi miniştri nu au avut ce căuta la transporturi, dar totuşi, legat de autostrăzi, contează politica guvernului. Aici nu e vorba de Mitrea sau de Berceanu, care au avut şi ei responsabilităţi, dar în primul rând e vorba de o politica pe care o stabileşte un guvern.  Tăriceanu în 2006 a  aprobat prin hotărâre o reţea foarte extinsă de autostrăzi. Niciun sătuc nu era în afara autostrăzilor. Rezultatul după zece ani îl vedem. Nimeni nu spune că nu trebuie să avem şi alte reţele de autostrăzi în ţară. Şi într-un viitor ele vor exista. În fine, mai sunt şi foarte multe drumuri de modernizat în ţară.

Dar acum avem banii europeni pentru rutele stabilite. Documente putem aproba săptămânal, problema este ca ele să aibă legătură cu realitatea, să ofere un orizont de timp de realizare, să fie însoţite de fundamentări atunci când vorbim de bani.

Actualul guvern a pierdut trei ani în materie de transporturi. Rus a şters cu buretele toate liniuţele lui Şova, care din instanţele de judecată, a aterizat la transporturi. Astăzi Ponta nu mai are resurse să genereze un program coherent în domeniu. A ratat tot în aceşti trei ani şi cu Fenechiu şi cu Şova.

Un nou guvern trebuie să vină cu soluţii reale. Şi moldovenii vor autostrăzi şi bănăţenii şi maramureşenii, iar bani sunt puţini. Trebuie totuşi susţinut un program coerent, bazat pe realitatea economică. Încă mai e ceva timp până în alegeri  şi trebuie temperate ieşirile infantile sau populiste, indiferent de unde vin. Oricum în PNL urmează dezbaterea programului economic şi e important să conectăm lumea interesată spre un alt tip de comunicare publică, spre un alt tip de politică până la urmă.

Articol apărut în 6 martie 2015

Recommended For You

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.