Despre căsătorie

Autor: Adrian Papahagi

Abia aștept să votez la referendumul care va fixa definiția căsătoriei în Constituție.

Iată argumentele principale:

1. Căsătoria nu e un drept, ci un contract; pentru drepturi nu semnezi la primărie. Dreptul la viață sau libertatea nu sunt drepturi contractuale, ci naturale. (Nu invocați „dreptul” la asistență socială, la locuință, la un loc de muncă: acestea sunt posibilități, nu drepturi, cum cred socialiștii).

2. Prin acest referendum nu se limitează și nu se îngrădește niciun drept existent. Nu se schimbă nimic: și vrem să ne asigurăm că și pe viitor va fi foarte greu să se schimbe ceva fără un larg consens și o nouă consultare populară.

3. Există definiții (inevitabil restrictive, ceea ce nu înseamnă discriminatorii) ale partenerilor care pot să se căsătorească: ei sunt doar doi (nu mai mulți, cum e permis în alte țări); majori sau în vârstă de peste 16 ani (nu copii de 11-12 ani, cum se întâmplă în alte culturi); nu sunt rude de sânge (cum se întâmpla în familia faraonilor elenistici, sau cum e permis în unele culturi); nu sunt reduși mintal, deci au discernământ; nu sunt de același sex (cum se permite în unele țări).

4. Oricine corespunde acestor criterii, adică se încadrează în definiția căsătoriei, se poate căsători, deci nu există nicio discriminare. Dacă un bărbat și o femeie se căsătoresc, nu-i întreabă nimeni despre preferințele lor sexuale, ca să-i discrimineze în funcție de ele. Dacă un bărbat nu vrea să se unească cu o femeie, căsătoria nu îl privește: poate trăi cu cine vrea el sau singur. Dacă e major și are discernământ, se poate căsători cu orice femeie majoră, cu discernământ, cu care nu e rudă de sânge și care este de acord.

5. Codul civil (art. 263) spune că în familie prevalează „interesul superior al copilului”. Dacă s-ar legifera căsătorii între persoane de același sex, ar deveni cu adevărat o discriminare să împiedici astfel de cupluri să aibă toate drepturile, inclusiv adopția de copii. Or, un număr important de cetățeni ai acestei țări (3.000.000 la prima strigare) consideră că este în interesul superior al copilului să crească într-o familie cu o mamă și un tată; când se aprobă o adopție, se încearcă găsirea unei familii care să replice norma naturală tată-mamă. (Nu invocați sofistic absența unuia dintre părinții naturali, care e un accident, sau relele tratamente aplicate minorilor, care sunt pedepsite penal și care sunt altă discuție).

Pe scurt:

Nu urâm pe nimeni, ci ne gândim cu prioritate la interesul superior al copiilor.

Credem că rolul căsătoriei nu e să consfințească iubirea dintre doi adulți, ci mai ales să ofere condiții optime noii vieți, care nu se poate naște natural decât dintr-o femeie și un bărbat. De aceea, contractul civil protejat de stat și numit „căsătorie” îi privește doar pe aceștia și doar în număr de doi.

Considerăm că a te căsători nu e un drept (ca viața sau libertatea), ci o posibilitate (ca găsirea unui loc de muncă sau a unui apartament în chirie).

Considerăm că definiția căsătoriei comportă restricții specifice în civilizația noastră și în legislația națională (numărul partenerilor, gradul de rudenie, vârsta, sexul, discernământul), dar odată acceptate aceste restricții, care țin de însuși actul definirii, nu există discriminări de rasă, religie, avere, opinie politică, naționalitate, preferințe sexuale etc.

Dacă singurul criteriu ar fi dragostea și legislatorul nu s-ar gândi la posibila naștere de copii, de ce ar interzice căsătoria între rude apropiate (frați sau verișori primari, să zicem)?

De asemenea, dacă interzicerea „căsătoriei” între parteneri de același sex e discriminatoare, iar unicul criteriu e voința unor adulți, de ce nu e discriminatoare și limitarea partenerilor la doi; nu pot să se iubească un bărbat și două femei? Unde ne oprim?

Firește, oricine e liber să creadă altceva, iar comunitatea e liberă să decidă ce model de civilizație urmează. După cum spuneam, pentru orice există precedent.

Totul este să nu ieșim în decor. Nu suntem monștri nici unii, nici alții. Fiecare tabără are argumente. Eu le-am expus, cum m-am priceput, pe cele în favoarea înscrierii actualei definiții în Constituție, pentru a păstra un tip de civilizație și pentru că așa cred că se protejează cel mai bine interesul superior al copiilor.

Nu am invocat decât argumente logice, fiindcă nu cu toții avem aceeași credință, dar cu toții suntem înzestrați cu aceeași rațiune.

Recommended For You

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.