O contributie metodologica cu privire la problema nivelului intelectual la care -sub privirile ingaduitoare si cu incurajarea si uneori chiar cu participarea directa a unei bune parti a intelectualitatii romane- are loc simulacrul de „dezbatere publica” in spatiul public romanesc, impins astfel intr-o situatie patologica. (Cifrele vin toate din evaluarea mea subiectiva):
1. Baza bazei piramidei: etichetari – 30%
2. Atacuri la persoana (ad hominem) – 20%
3. Facutul pe ofensatul si ultragiatul si ironicul sub forma de virtue signaling-40%
4. Restul toate celelalte care acopera spatiul spre varful piramidei -10%
Acesta este -cred eu- radiografia amprentei dominante lasate de intelectualitatea romana in spatiul public in ultimii ani.
Cineva poate contesta cantitativ evaluarea mea. Si sunt de acord: e contestabila in termeni empirici. Dar sa cadem de acord: E nevoie de o analiza empirica in care postarile si celelalte activitati media sunt analizate si codificate in lumina argumentelor aduse, a datelor empirice prezentate, a informatiei si a modului in care factologia, egoul si standardele patrund in contributia publica a intelectualiatii romane.
Posibil ca distributia sa arate altfel. Ipoteza mea este insa ca baza piramidei va fi reprezentata masiv in contributia acestor intelectuali (mari, mici si mijlocii) si varful va fi foarte slab reprezentat in contributiile lor. Deloc la unii.
Cunosc mari intelectuali romani care de ani de zile nu au formulat nici macar o singura data o respingere argumentata de pozitie pe care au criticat-o. Limitandu-se la etichetari si referinte bibliografice confuzante pe post de scurtatura cognitiva si argumentativa comoda, ei s-au redus la a semnala doar bonitatea lor personala, sub diferite pretexte. Textul e pretextul, cum s-ar zice…
Inca mai astept sa vad un silogism cu cap si coada inflorind pe acele meleaguri. (Statistic vorbind, datorita frecventei postarilor pe acele meleaguri, probabilitatea ca sa nimereasca din greseala si un silogism complet si corect ancorat factologic este non-zero…)
Ca sa nu mai vorbim de varful piramidei: Urmarim fascinati intelectuali romani care NU au reusit nici macar o singura data sa se pozitioneze la varful piramidei: „Identificarea corecta si onesta a pozitiei sau argumentului oponentului si respingerea acestei pozitii sau argument ca atare….”
De asemenea cred ca putem formula si ipoteza unei puternice corelatii intre liniile de propaganda dominante ale momentului si continutul pozitionarilor lor. Dar asta e alta discutie…
Iata asadar o schema de analiza si interpretare si un cadru de analiza empirica care poate transcende partipriuri si idiosincrazii si ne poate ajuta sa intelegem mai bine starea patologica masiva si cronica in care se afla intelectualitatea romanesca la ora asta…
A ne limita doar la aceasta diagnoza sau constatare ar fi insuficient si incorect. Ideea nu e aici doar aceea de a revela o stare de fapt. Ideea e de a indrepta lucrurile. Cum facem asta?
In niciun caz lasandu-ne tarati de ei la cel mai mic numitor al bazei piramidei in care se complac si in care a fost adus discursul public romanesc de catre acesti oameni de la care avem cu totii atatea asteptari si carora continuam sa le acordam credit si atentie. Deci sa ma ierte daca refuz politicos sa ii urmez acolo…
Ideea e de a incerca sa impingem lucrurile in sus, spre varful piramidei in discursul public romanesc, incercand in modul nostru, imperfect dar de buna credinta, sa contribuim la asanarea acestuia si reorientarea sa pe o cale constructiva si echilibrata. Poate ca nu vom reusi dar avem datoria sa incercam…
