S-a declanșat o zbatere furioasă, vecină cu nebunia, alimentată cu o imensă energie negativă, cu o răutate ce desfigurează orice profil, căreia numai o mare disperare îi poate sta drept mobil subteran.
Un detașament de gazetari (în frunte cu tandemul Tăpălagă – Dogioiu) transpiră abundent căutând – la nevoie inventând sau ajustând, după caz – orice poate aduce o cât de mică pată pe fotografia lui Călin Georgescu.
Instituțiile financiare scotocesc și ele cu febrilitate, doar-doar vor da peste ceva compromițător.
Polițiștii și jandarmii roiesc în jurul acestuia, îl ridică din trafic – ca pe un ultim borfaș -, așa ca spectacolul să fie cât mai palpitant.
Și, în tendința de a-l izola, fac presiuni mediatice și instituționale asupra cercului de apropiați, doar-doar va ceda nervos cineva și, la fel ca pe vremea Inchiziției, sătul /sătulă de această hărțuire sistematică, acea persoană va inventa, la sugestia inchizitorului, ceva compromițător despre Călin Georgescu.
Cea mai mare energie, însă, care se pune acum în joc, dincolo de încercarea eliminării lui Călin Georgescu – deadline -ul (ca să ne exprimăm în formulele care le plac lor mai mult), altfel spus termenul limită, în accepțiunea noastră naționalistă, fiind 15 martie, data până la care se pot depune candidaturile pentru Alegerile Prezidențiale, ediția 2025 – este cea direcționată / focusată spre găsirea candidatului care să-l învingă pe acesta.
Astfel că Laboratorul lucrează din greu pe multiple planuri – de la sondaje (pe care trebuie să le ajusteze și apoi interpreteze adecvat, prin „analiștii” de serviciu, 24 / 24 de ore, 7 / 7 zile), la proiectarea și înfluențarea păpușarilor (prin diverse mijloace, inclusiv „docte” analize jurnalistice), pentru ca la Cotroceni să ajungă unul suficient de controlabil, așa încât Famiglia să poată merge, liniștită, mai departe.
Aici se distinge doamna Ioana Ene Dogioiu, care, fără odihnă (de unde oare îi vine acest tonus al luptei partizane?), este gata a se sacrifica, mai ceva ca Ioana d’Arc, pe altarul religiei globaliste.
S-o vedem deci pe linia frontului, în câteva secvențe – atunci când nu e ocupată a înjura birjărește (cu consecințe nefaste pentru țara noastră) noua administrație americană și pe președintele Donald Trump -, făcând și desfăcând candidaturi, punând și înlocuind premieri:
„Ar părea soluția momentului și sondajele nepublice (dânsa are acces la acestea, fiind poate parte a Laboratorului, n. ns.) confirmă acest lucru. Ilie Bolojan ar putea fi singurul care antrenează votul pozitiv al celor care nu visează salvatori și mesianici cu ochii deschiși.
Dar dacă Guvernul rezistă, Ilie Bolojan poate ajunge în turul al doilea și fără o susținere reală a PSD, ceea ce Crin Antonescu nu dă semne să poată. (…)
Prețul acestui non combat nu poate fi decât unul și el ar trebui să fie clar: Marcel Ciolacu să rămână premier.”
I s-a cam tocit intransigența doamnei Dogioiu, astfel că, la o adică – de dragul eternei stabilități (stabilitatea asta, bat-o vina!, pe care nemernicii de suveraniști / naționaliști/ legionari/ teroriști / izolaționiști / etc. vor să o distrugă cu orice chip!) – e totuși bun Ciolacu drept premier.
Dar, obsesiv, trebuie eliminat, mai întâi Georgescu, mai nou personajul-coșmar al aceleiași:
„Este foarte probabil ca Georgescu să fie respins de CCR, motivele din cazul Șoșoacă fiind îndeplinite cu asupra de măsură.”
Este și ea printre cei care se antepronunță (conform strategiei Laboratorului) – la comandă, desigur – pentru a induce sentimentul culpabilității indubitabile.
Laboratorul a intrat, obsesiv, în faza diversiunii și manipulării, practicate cu intoleranță și cinism, dar, mânat în luptă, mai ales, din disperare.
Marcel Seserman
