OPINII

Doar cuviința, umanismul și personalismul creștin au salvat de fiecare dată Europa de nebunia totalitară

Autor: Adrian Papahagi

Totalitarismele modernității au fost anticreștine. Ele căutau să oblitereze amintirea Evul Mediu creștin, pe care îl detestau, pentru a se conecta direct cu antichitatea păgână.

Revoluția Franceză inventase un simulacru de republică romană, condusă de consuli, cu temple și procesiuni ale unor zeițe alegorice. Multe biserici care au scăpat nedemolate au fost convertite în temple ale Rațiunii.

Fascismul lui Mussolini căuta să învie Imperiul roman, și își trage numele de la “fasces lictoriae”, mănunchiul de bastonașe (uneori strânse în jurul unei securi), care simboliza puterea magistraților romani. De altfel, imaginea fasciilor, de la care vine numele fascismului, a mai fost folosită de Revoluția franceză, și persistă pe stema Republicii franceze.

Călătorii prin Roma vor fi observat arhitectura mussoliniană, de la celebrul coloseum pătrat din EUR la clădirea INA, vizavi de Sant’ Andrea della Valle, pe a cărei fațadă se poate citi acest motto:

“Italiae fines promovit bellica virtus et novus in nostra funditur urbe decorum. Anno Domini MCMXXXVII Imperii primo” – “Virtutea militară extinde granițele Italiei iar în Urbea noastră ia naștere o nouă frumusețe. În Anul Domnului 1937 și primul al Imperiului.”

La rândul lui, Hitler își ridică imperiul sub semnul svasticei, vechi simbol păgân, pe care îl găsim începând cu vasele geometrice grecești până la mozaicurile Romei imperiale. Eroismul și fatalismul germanic sunt preluate, via romantismul wagnerian, din Germania păgână, așa cum a supraviețuit ea, în ciuda creștinării, în Edda poetică, Edda lui Snorri, Hildebrandslied sau Nibelungenlied.

Arhitectura lui Speer revizitează fantasmatic, asemenea celei mussoliniene, o antichitate a virtuții militare: Zeppelinfeld de la Nürnberg este un soi de câmp al lui Marte, Circus Maximus sau stadion attic transformat în templu al luminii (lumina s-a dovedit beznă, iar virtutea militară – crimă bezmetică).

Anticreștinismul comunist nu mai are nevoie de demonstrații. E destul să parcurgem lista bisericilor demolate, de la catedrala Hram Hrista Spasitelya din Moscova, rasă de Stalin în 1931, până la cele distruse de Ceaușescu în București, după 1977.

Nu știu dacă s-a scris însă despre onomastica neopăgână a ceaușismului. Stațiunile noi de pe litoral (Jupiter, Venus, Neptun, Olimp), dar și complexele alimentare din Cluj, de pildă (Minerva, Flora, Mercur, Hermes) poartă nume de zeități greco-romane. Moș Crăciun, rebotezat Moș Gerilă, ne reamintește de încercările onomastice ale Revoluției franceze.

Același afect anticreștin, același dispreț față de Evul Mediu creștin caracterizează mutațiile recente ale vechilor totalitarisme.

Câți dintre cei care strigă “vrem spitale, nu catedrale” realizează că acționează de fapt în spiritul lui Robespierre, Danton, Lenin, Stalin, Mussolini și Hitler, adică al vechiului totalitarism care a însângerat modernitatea? Nu îi animă atât grija pentru banul public, pe care l-ar cheltui fericiți pe inginerii sociale și festivaluri ale depravării, cât vechiul afect anticreștin.

Doar cuviința, umanismul și personalismul creștin au salvat de fiecare dată Europa de nebunia totalitară. La rândul ei, utopia totalitară (atât de incultă, azi, încât nici măcar antichizantă nu mai e) a știut mereu că principalul ei dușman e creștinismul, și a încercat să-l distrugă.

Câtă vreme creștinismul dăinuie, nevăzut, în inimile oamenilor și, vizibil, în cetate, prin biserici mari și durabile, prin școală și cler, avem speranța că vom rezista și în sec. XXI nebuniei totalitare, utopice, distrugătoare, aducătoare de cenzură, persecuție, crimă și război.