Doctori şi doctorate

În ultimele zile au ieşit la iveală din nou monstruozităţi din bietul nostru sistem de sănătate. Pe lângă medici, asistente, infirmiere, brancardieri care muncesc de dimineaţa până seara, compensând toate lipsurile unui sistem bolnav şi corupt, ce ne este dat să vedem aproape în fiecare zi te lasă fără respiraţie.

* Medic militar cu grad de colonel şi salariu net de peste 2-3.000 de euro care „nu urcă la cabinet“ fără 500 de lei;

* Şoferi de ambulanţă care pun viaţa pacienţilor în pericol mergând cu viteză redusă, ca să le rămână ceva motorină de furat;

* Zeci de copii infectaţi şi zeci de părinţi îngroziţi din cauza lipsei respectării unor norme minime de igienă în spital şi a ascunderii din nou a mizeriei sub preş de către instituţiile statului;

* Tupeu incredibil al unui medic purtător de cuvânt al unei maternităţi unde zeci de copii au fost infectaţi, punându-li-se viaţa în pericol, medic care nu îşi cere scuze (măcar în numele spitalului), nu spune ce măsuri concrete se vor lua, nu spune ce are nevoie de la distinsa doamnă primar Firea (în subordinea căreia este maternitatea), dar îi ameninţă pe pacienţi că, dacă îşi vor cere drepturile, medicii din maternitate vor pleca în străinătate.

Iar ieri, acest mesaj, primit de la un medic rezident de la un spital universitar dintr-unul din primele trei mari centre universitare ale ţării:

„Bună ziua, domnule Voiculescu,

Aş dori să vă întreb, poate dumneavoastră veţi putea să mă sfătuiţi: este posibil ca, în cazul unui medic rezident, medicul îndrumător să îl oblige să îi facă lucrarea de doctorat, având de ales între a face toată munca acestuia sau a fi dat afară din echipă şi din spital, cu interzicerea participării la actul chirurgical în orice spital din România?

Este acesta un abuz? Dacă da, există o metodă prin care medicul rezident să se poată proteja şi continua activitatea de învăţământ în condiţii decente?

Vă mulţumesc şi vă cer scuze pentru deranj“.

De ce ne pleacă medicii tineri din ţară? De-aia. Pentru că a rămâne… de prea multe ori echivalează cu a accepta compromisuri prea mari. Profesionale şi morale. Şi, nu, situaţia nu mă miră deloc. Am cunoscut destui tineri medici care au scris lucrările de doctorat şi diverse lucrări ştiinţifice ale celor care le condiţionau astfel continuarea carierei. Era însă acum mai mulţi ani. Se pare că, iată, vremea râmelor s-a întors.

I-aş îndemna însă pe cei care trec prin aşa ceva să îşi vadă de treaba lor… şi să îmi scrie. Şi apoi să vedem împreună ce e de făcut. Ceva va fi de făcut, mai devreme sau mai târziu. Un panou de „onoare“ al acestor distinşi doctoranzi ar putea fi primul pas.

Corupţia, nesimţirea şi incompetenţa, tupeul… toate acestea trebuie să fie pedepsite drastic şi scoase din rădăcină, dacă vrem ca România să se schimbe.

Sistemul nostru de sănătate nu este altceva decât o oglindă a societăţii. De curăţarea lui va depinde însă sănătatea noastră şi, da, rămânerea multora dintre noi pe aceste meleaguri până la vârsta la care însăşi viaţa va depinde de acest sistem. Pentru mulţi, această vreme a venit deja.

Vlad Voiculescu

articol preluat de pe site-ul oficial al Mişcării România Împreună

Recommended For You

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.