Documentar. Lech Walesa, liderul opoziției poloneze în anii 80.

Laureat al Premiului Nobel pentru Pace în 1983 şi fost preşedinte al Poloniei (1990-1995), Lech Walesa s-a remarcat în anii „80 ca lider al Sindicatului Liber Solidarnoœć (Solidaritatea).

S-a născut la 29 septembrie 1943 în Popowo, Polonia. După absolvirea şcolii profesionale, a lucrat ca mecanic la un centru de maşini din 1961 până în 1965. În urma stagiului militar de doi ani, în 1967 a fost angajat la şantierul naval din Gdansk ca electrician, potrivit www.nobelprize.org

În timpul conflictului din decembrie 1970 între muncitori şi guvern, a fost implicat în susţinerea revendicărilor muncitorilor grevişti de la şantierul naval şi a fost şi reţinut pentru scurt timp. În 1976 a fost concediat şi a trebuit să ocupe locuri de muncă temporare.

A devenit activist al Sindicatelor Libere ale Coastei, în 1978, şi a luat parte la numeroase acţiuni. A fost ţinut sub supraveghere de către serviciul de securitate de stat şi de multe ori reţinut, menţionează sursa citată.

În august 1980, a condus greva de la şantierul naval din Gdansk, mişcare revendicativă care a generat un val de greve în cea mai mare parte a ţării, Walesa fiind văzut ca lider. Se cereau în primul rând drepturi pentru lucrători.

Autorităţile au negociat cu Walesa, care era preşedinte al Comitetului de Coordonare al Grevei, oficializat sub numele de Comitetul Naţional de Coordonare al Sindicatului Liber Solidarnoœć (Solidaritatea), un acord (Acordul de la Gdansk – din 31 august 1980), care le-a dat muncitorilor dreptul la grevă şi la organizarea unei uniuni independente.

În septembrie 1981, Lech Walesa a fost ales preşedinte al „Solidarităţii” la primul congres naţional al Sindicatului Liber Solidaritate.

Biserica Catolică a susţinut mişcările revendicative din Polonia şi, în ianuarie 1981, Walesa a fost primită călduros de către papa Ioan Paul al II-lea, la Vatican. În anii 1980, 1981, Walesa a călătorit în Italia, Japonia, Suedia, Fran?a şi Elveţia în calitate de invitat al Organizaţiei Internaţionale a Muncii.

În decembrie 1981, generalul Wojciech Jaruzelski a impus legea marţială, Wałęsa, ca şi mulţi alţi lideri ai sindicatului ”Solidaritatea”, a avut de suferit, mişcarea fiind scoasă în afara legii.

Walesa a fost eliberat în noiembrie 1982 şi reangajat la şantierul naval din Gdansk. În 1983 i s-a acordat Premiul Nobel pentru Pace.

Între timp, regimul generalului Jaruzelski a devenit şi mai nepopular, pe măsură ce condiţiile economice s-au înrăutăţit şi, în cele din urmă, a fost nevoit să negocieze cu Walesa şi lideri „Solidarităţii”. Rezultatul a fost organizarea alegerilor parlamentare care, deşi limitate, au condus la înfiinţarea unui guvern necomunist.

Imagini pentru lech walesa

Walesa a început o serie de întâlniri cu liderii mondiali.

Fotografia postată de Lech Wałęsa.

Imagine similară

Imagine similară

În aprilie 1990, la al doilea congres naţional al „Solidarităţii”, Walesa a fost ales preşedinte cu 77,5% din voturi. În decembrie 1990, la alegerile prezidenţiale organizate în Polonia, a fost ales preşedinte al ţării. La următoarele alegeri, din noiembrie 1995, Walesa a pierdut preşedinţia în favoarea lui Aleksander Kwaœniewski.
Din 1969 este căsătorit cu Danuta Golos şi au împreună opt copii.

Imagine similară

Lech Walesa a negat întotdeauna acuzaţiile că ar fi fost colaborator al poliţiei politice din perioada comunistă, admiţând totuşi că a semnat un angajament de informator, dar a insistat că el nu l-a îndeplinit şi un tribunal special l-a exonerat în 2000. Walesa a susţinut că documentele care sugerează că el a colaborat cu poliţia secretă comunistă au fost falsificate şi că astfel de acuzaţii sunt umilitoare.

Într-un interviu acordat recent publicației deuchwelle.com, Walesa a vorbit despre situația de azi a Poloniei.

DW: Dle președinte, v-aţi născut acum 75 de ani în condiții foarte grele. Tatăl dumneavoastră a murit ca rezultat al torturii într-un lagăr de muncă din Germania. A trebuit să aveţi grijă de dumneavostră și de familie foarte devreme.

În 1980 aţi preluat conducerea unei mișcări majore care a contribuit în mare măsură la căderea comunismului și a Zidului Berlinului. Aţi primit Premiul Nobel pentru Pace și, în cele din urmă, aţi devenit primul președinte ales în mod liber în Polonia postbelică. În această calitate, exact acum 25 de ani, aţi negociat retragerea armatei roșii din Polonia. Ce mai lipseşte pentru a finaliza această carieră?

Lech Wałęsa: Ceea ce am visat și ceea ce am stabilit pentru mine, am şi reușit. Planul meu a fost suficient pentru recâștigarea libertăţii. Redobândirea libertăţii şi introducerea democrației au fost scopurile mele. M-am gândit că, dacă avem democrație, totul progresează.

Însă s-a dovedit că nu eram pregătiți pentru democrație, că nu aveam oameni și programe bune. Au început problemele, iar ele au fost, întrele altele, motivele pentru care am pierdut atunci alegerile. Polonia s-a dezvoltat bine și nu arăta deloc rău. Acum încep să mă întreb la ce bun este victoria, dacă nu știm ce să facem cu ea?

Asta e problema mea, sunt bătrân, obosit și nu-mi place ceea ce se întâmplă. Politica actualului guvern nu este bună. Cred că diagnosticul guvernului este bun, dar nu şi terapia. Pe de altă parte, cazuri precum Kaczynski sau Trump ne motivează. Ne cer să găsim soluții. Ne inspiră. Și, deși diagnosticul lor este corect (de exemplu, noi chiar ar trebui să îmbunătățim activitatea instanțelor), soluțiile alese sunt rele.

DW: Guvernul polonez are în acest moment o presă proastă în Occident. Se spune chiar că Polonia se îndreaptă spre dictatură. Este adevărat?

LW: Trebuie să ne confruntăm cu oameni inadecvați, neconsultaţi de medici, plini de complexe, care au venit la putere din întâmplare. Asta este nefericirea noastră. Am avertizat societatea, pentru că îi știam din trecut.

Problema actuală este cum ieșim din situaţia de faţă, cum luptăm împotriva ei, pentru că suntem democrați, deci nu vrem violență, în timp ce persoanele aflate la putere fără a ține seama de popor și de legea fundamentală adoptă legi utile doar pentru ei înşişi.

Este dificil să te opui prin demonstrații pe fondul numărului mic de oameni activi. Trebuie să găsim ceva care ne aduce mai departe. În prezent, folosim procedurile UE, solicităm sprijin UE, Germaniei și altor state europene, pentru că mai este încă mult timp până la alegeri. Acest lucru ne poate distruge, deoarece conducătorii manipulează legile și ne vor înșela. Astăzi avem nevoie de solidaritate globală.

DW: Cum catalogaţi faptul că guvernul de la Varşovia foloseşte momentan clişee anti-germane?

LW: Guvernul deschide toate rănile, utilizează istoria complicată şi tragică a celor două popoare, se joacă şi cu resentimentele. Apelează la demogogie, sădește sămânţa divizării şi asmute oamenii unii împotriva celorlalţi. Pune la îndoială reuşitele şi victoria noastră.

Pe Wałęsa şi pe alţii i-au numit „agenţi”, numai pentru a câştiga. Nu îi interesează care sunt pagubele acestor demersuri. Ceea ce contează pentru ei este să câştige.

De aceea mă întreb, ce sunt ei: duşmanii Poloniei, trădători, agenţi sau complet idioţi? Nu există decât aceste două variante: ori trădători, ceea ce înseamnă că cineva se amestecă în treburile acestea, ori idioţi patentaţi.

DW: Cum credeţi că ar trebui să reacţioneze germanii?

LW: Să continue ca şi până acum, să reziste şi, în acelaşi timp, să se întrebe cum ne ajută, astfel încât ceea ce am obţinut în cadrul relaţiilor noastre de după război să nu fie distrus.

DW: În Polonia există multe voci care solicită reparaţii de război Germaniei. Sunt îndreptăţite aceste cereri?

LW: Germanii sunt bogaţi, iar noi nu suntem tocmai din cauza agresiunii şi războiului germanilor. Se poate discuta despre aceste lucruri, însă nu să soliciţi aşa ceva pentru că este prea târziu.

Nu prin atac sau confruntare, ci prin discuții și convingeri, prin dovezi concrete să arăţi că problema nu a fost rezolvată definitiv. Aceste solicitări și confruntarea sunt cu siguranță o modalitate proastă de a rezolva această problemă.

DW: Sunteţi catolic practicant. Ce rol au jucat biserica și credința creștină în viața şi acţiunile dumneavoastră?

LW: Un rol crucial. Nu sunt un bigot. Credința mea nu este de modă veche sau medievală, ci mai mult ca un computer de cea mai nouă generație. Știu că există Dumnezeu, îl pot găsi. Mă prăbușesc, dar îi mulțumesc pentru că m-am trezit din nou. Fără credință, tot ceea ce fac ar fi lipsit de sens. Dar eu continui, pentru că însăşi credința mea îmi spune că, dacă nu voi continua, va trebui să răspund pentru inacţiunea mea. Așa că trebuie să merg mai departe.

(Lech Wałęsa împlineşte sâmbătă, 29 septembrie, 75 de ani). Interviu realizat de Bartosz Dudek (redacţia poloneză a DW).

Recommended For You

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.