Dorință, neputință și indiferență – pentru un nou început

Autor: Ciprian Mihali

Atunci când am scris despre pasivitatea studenților, una din multele pasivități din societatea românească, am primit tot felul de răspunsuri, printre care și cele de mai jos (extrase din comentarii mai largi la textul meu):

„Nu ştiu despre alți studenți sau alte oraşe însă consider că protestele nu îşi au rostul în România.Au ieşit oameni în vârstă pe stradă şi nu au schimbat nimic.Vocea noastră nu este ascultată.Cunosc studenți ce sunt şefi de an etc. şi sunt invitați la consilii şi şedințe.Credeți că au dreptul să spună ceva sau să schimbe un lucru?Nu,nu-i lasă.Semnează că au fost prezenți şi atât.În această țară contează mai mult averea şi funcția. Îmi doresc atât de mult să am o voce şi să fiu ascultată căci se întâmplă lucruri nedrepte în țara noastră însă nu am cum să schimb ceva de una singură.”

„Schimbarea nu sta in mainile noastre,nu este vorba ca nu ne pasa,ci doar ca nu mai este nimic de facut.Iesim la prostest,bun,suntem tratati ca-n 10 august si ce am rezolvat?Dancila continua cu functia ei,la fel si Dragnea si toata prostimea care conduce tara (…) Eu provin dintr-un sat mic in care PSD-ul este la putere,cu ajutorul prostilor si al bătrânilor.Deci,traim intr-o tara aleasa de prosti si condusa tot de prosti.Asa ca va recomand sa le cereți lor sa schimbe ceva,intrucat noi nu avem ce.Noi,si nu neaparat eu,pentru ca recunosc,exista si studenti mult mai buni,studentii in general,daca ar fi alesi in functii de conducere,atunci ar mai fi o sansa.Dar,din pacate,nu avem loc de proști!!!Asa ca lasati-ne sa invatam si sa vedem încotro ne duce viața,ca prostii stim unde ne duc”.

Nu pot să știu cât de reprezentative sunt aceste voci pentru studențimea română. Dar, văzând angajamentul public cvasi-inexistent al studenților și lipsa vocii lor din societate, putem presupune că aceste voci sunt destul de grăitoare pentru starea de spirit și pentru conștiința social-politică a studenților din România.

Ei bine, dragi studenți, s-ar putea să fie un ghinion faptul că tocmai în timpul studiilor voastre asidue și al vieții voastre boeme are lor îngenuncherea României și transformarea ei într-un ghetou al infracționalității, prostiei și nepotismului. Un imens ghinion, pentru că exact în timp ce voi sunteți la cursuri, la biblioteci sau la o terasă, societatea pentru care vă pregătiți nu va mai exista. Cei mai puțini dintre voi, proști și piloși, vor reuși, ei pot sta liniștiți în continuare în cluburi. Dar voi, toți ceilalți, sunteți pierduți unul câte unul dacă nu vă adunați laolaltă și nu emiteți public pretenția de a participa la decizia privind viitorul vostru.

Pentru ce există zeci de mii de studenți la facultățile de drept dacă ei consimt prin tăcere la instaurarea domniei fărădelegii în țară? Vor deveni toți avocații penalilor? Vor ajunge unii dintre ei judecători la curtea lui Dragnea și Vâlcov? Acesta să fie visul unei întregi generații, Tudorel Toader?

Pentru ce se formează zeci de mii de medici dacă studenții de la medicină nu au ridicat o singură dată vocea împotriva dezastrului din sistemul medical?

Ce vor cerceta miile de studenți la sociologie? Fenomenul social al emigrației? Mărirea clivajelor între cei bogați și cei săraci? Intențiile de vot între facțiunile din PSD?

Pentru ce se pregătesc studenții la comunicare sau jurnalism? Locurile la Antena3 și la RTV sunt deja date, iar posturile de purtători de cuvânt la guvern și la partid se dau doar la rude și slugi.

Unde sunt studenții de stânga protestând împotriva abuzurilor, puterii abuzive, împotriva sărăciei crunte din sate și orașe și a nedreptății sociale? Dar, chiar așa, mai există studenți de stânga?

Un singur lucru trebuie să aveți în minte, noi toți trebuie să-l avem în minte: România pentru care vă pregătiți în facultăți serioase sau în fabrici de diplome încetează să existe în aceste zile. Așa cum unii dintre noi am avut șansa istorică de a trăi ca studenți prăbușirea regimului comunist, tot așa aveți și voi o șansă istorică: să trăiți prăbușirea României postcomuniste, încheierea celor 30 de ani de tentative chinuite de democrație și intrarea într-o nouă epocă.

Să nu vă bazați nici pe faptul că vă pregătiți ca să profesați în Occident. Cetățenii unei Românii excluse (pe bună dreptate) din Uniunea europeană nu vor mai avea dreptul de muncă și de ședere în spațiul comunitar așa cum îl au acum părinții voștri care muncesc pe rupte acolo ca să vă țină la școală.
Dar măcar veți avea ce să povestiți copiilor și nepoților. Ați trăit vremuri istorice.

Şi nu, nu sunteți nici pe departe principalii vinovați pentru conformismul acestor vremuri și pentru catastrofa înspre care ne îndreptăm. Numai că viitorul vostru, nu al nostru, e acum în joc: viitorul personal și profesional, viitorul vostru ca societate. Noi ni l-am făcut pe al nostru, bun, rău, cum am știut, mai degrabă rău.

Dar, pentru numele lui Dumnezeu, măcar împotriva noastră revoltați-vă dacă vă este atât de greață sau de frică de Dăncilă și Dragnea!

Recommended For You

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.