Sunt două mari mistere ale anului 2024. Fără clarificarea amândurora nimic trainic nu se va putea construi în România, indiferent cât de meticulos ar lucra un premier ca dl Ilie Bolojan.
Trebuie făcută toată lumina asupra anulării alegerilor din decembrie 2024. Toată, indiferent de costuri. Oricât de mari ar fi costurile politice când se va face lumină, ele vor fi infinit mai mici decât costurile pe termen lung dacă nu se va face.
Al doilea lucru: trebuie să aflăm exact care au fost mecanismele subterane ale propulsării doamnei Lasconi în ditamai candidatura cu șanse la prezidențiale și ascensiunea sa fulgurantă. Sunt mult prea „experimentat” în viața publică pentru a nu-mi da seama că propulsarea sa (menționez: nu am nimic cu ea ca persoană, ba mi-e chiar simpatică uneori și aș fi votat-o într-un tur doi cu Georgescu) dar credeți-mă: nu există niciun mecanism politic firesc prin care un primar de orășel fără nicio vizibilitate națională, fără nicio realizare notabilă, să apară brusc „posibil cap de listă la europarlamentare și potențial candidat la prezidențiale”, după care să fie scoasă din ecuația europarlamentarelor pentru niște declarații ale fiicei, dar, hopa-Mitică, să reapară la prezidențiale. Pur și simplu nu există un mecanism organic pentru asta. Întrebarea la care trebuie să răspundem, tot atât de importantă ca cea referitoare la anularea alegerilor, este: „care e mâna invizibilă care a propulsat-o pe doamna Lasconi și prin ce mecanisme?”
Repet: nu am nimic cu doamna Lasconi, mi-e chiar simpatică uneori, putea fi oricine în locul ei, nu ea este subiectul, ci mecanismul pus în mișcare în jurul ei. Și când a fost susținută, și când a fost eliminată. Nu m-aș mira ca nici chiar ea să nu-și fi dat seama de asta…
Daniel P. Funeriu
