Două vorbe în fapt de seară, după o zi cu multe evenimente

Ciprian Mihali

Nu cred că suntem capabili încă să înțelegem, ca societate civilă, adică neangajată politic decât la nivel de pasiuni, în ce fel toată sfera publică este traversată de relații de putere. Unele vizibile, dar cele mai multe invizibile. Unele aparente, adică înșelătoare pentru mintea neavizată, altele complet inaccesibile marii majorități dintre noi.

Astfel, în orice societate, adevărul se produce, adevărul se comunică și capacitatea de a produce într-un anume fel adevărul și de a-l comunica într-un anume fel determină relațiile de putere. Căci a fi puternic nu înseamnă doar a avea bani sau a te afla la guvernare. Ci și a avea capacitatea discreționară de a decide peste toți și peste toate ce anume trebuie spus, despre cine trebuie spus și când trebuie spus. Înseamnă a avea mijloacele de alege cine și în ce ordine trebuie să ocupe scena publică, ce anume trebuie să spună acești actori și ce anume trebuie să se spună despre ei, în ce moment și în ce modalități.

A avea putere nu înseamnă doar a deține adevărul și a avea dreptate, ci și a nu putea fi contestat în acest adevăr. Puterea se construiește în jurul informației care devine adevăr: stăpânul informației poate obține în schimbul ei bani, acces la resurse, vizibilitate sau, dimpotrivă, invizibilitate.

Fără a vorbi de complot sau conspirație, dar văzând în ce fel se transformă pseudo-dezbaterea publică, am convingerea profundă că un complex foarte bine organizat de oameni din politică, din finanțe, din intelligence și din media ține în mâinile sale scriptul după care personaje și actori intră sau ies de pe scena publică, spre deliciul naivilor sau, dimpotrivă, al complicilor.

Nu există hazard sau coincidențe când e vorba de jocurile de putere: ele sunt reglate de proceduri stricte, din care foarte puține sunt vizibile și accesibile profanilor. Iar dacă nouă ni se oferă zi de zi o supraexpunere a puterii în dimensiunea ei politică (și care este poate cea mai puțin importantă dintre toate dimensiunile puterii) este tocmai pentru a păstra subexpuse celelalte dimensiuni ale ei.

Niciodată puterea nu este doar politică. Niciodată ea nu este nici măcar majoritar politică. Politica este doar veșmântul cotidian și cel mai ieftin al puterii.

De aceea, ca un al doilea gând aș mai spune doar atât: oamenii politici care se îmbracă în hainele ieftine ale puterii fie sunt asemeni lor, de la bun început, fie devin ieftini sub presiunea prețului care trebuie plătit de dragul notorietății.

Iar dacă vrem să aflăm cât de mult contează azi politica în jocul puterii din România, e suficient să ne uităm la calitatea mediocră a oamenilor politici și la pasiunile exagerate pe care le stârnesc ei în rândul unui public avid de proiectare și recunoaștere în figuri tutelare, călăuzitoare. Dar și la disperarea cu care acești oameni politici sunt menținuți în posturi cheie pentru a garanta astfel că nimic radical nu se va schimba chiar dacă totul pare să se schimbe.

Recommended For You

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.