Dreapta are ca valori centrale demnitatea persoanei umane și libertatea. Extremă poate fi doar stânga

Dreapta are ca valori centrale demnitatea persoanei umane și libertatea. Acestea nu pot fi extreme. Nu există niciodată un exces de libertate sau de demnitate a persoanei.

Extremă poate fi doar stânga. Chiar și moderată, stânga este extremă, fiindcă pune socialul, comunitarul peste demnitatea umană și libertate. Prin egalitarism, socialism, comunitarism sau chiar comunism, intervenționism statal etc. stânga aduce mereu atingere libertății și demnității persoanei umane.

Când cere egalitate, stânga vrea de fapt nivelare și intervenționism statal, care îngrădesc și pot ajunge să suprime libertatea de gândire, credință sau inițiativă.

Când cere libertate, stânga o duce până la pervertirea demnității persoanei umane, și chiar până la suprimarea vieții (gândiți-vă la banalizarea sinistră a avortului, o grozăvie în sine).

Stânga a generat și național-socialismul (nazismul) și internațional-socialismul (comunismul).

Prin masificare, militarizare, încălcarea libertății de gândire și a demnității umane a unor semeni care ieșeau din rând, prin crimă, fascismul sau legionarismul au demonstrat că nu au nimic din compasiunea creștină sau din moderația și prudența conservatoare a dreptei. Ele au fost tot produse ale extremismului stângist, revoluționar, faustic, de care modernitatea este inseparabilă de îndată ce se separă de Dumnezeu (și implicit de Om), alegând să fabrice oameni noi și să se închine la idoli ideologici.

Diferența principală dintre dreapta conservator-creștină și stânga progresist-atee: acceptarea sau respingerea naturii căzute a omului.

De aici decurg realismul și moderația dreptei conservatoare creștine, respectiv utopismul și maximalismul revoluționar al stângii.

Dreapta vrea să amenajeze cum se poate jungla umană și să o facă mai acceptabilă, mai puțin sângeroasă, în așteptarea lumii de dincolo; stânga vrea raiul pe pământ acum, chiar dacă pentru asta trebuie să arunce în aer ordinea precară a lumii și să conducă milioane de oameni în marș forțat spre groapa comună.

„Extrema dreaptă”, fiind neopăgână sau eretică, revoluționară, colectivistă, etatistă, dirijistă, mesianică, milenaristă, puristă și excesivă e de fapt tot o formă de progresism stângist. Dreapta creștină nu poate fi decât prudentă și moderată, pesimistă antropologic și optimistă eshatologic.

Recommended For You

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.