Drepturile Omului și ipocrizia progresistă

Autor: Daniel Bondalici

O veritabilă delectare să vezi brambureala neuronală a celor care încercă cu tot dinadinsul să argumentete împotrivă unui exercițiu democratic perfect legitim. Argumentele sunt din ce în ce mai interesante, par tot mai inovative, e un adevărat „curcubeu ideatic”.
Carnavalul va continua și după cum pare, promite din ce în ce mai mult.
Să sperăm că pierderile colaterale nu vor fi cu „daună toatală”, iar niciuna dintre „tabere” nu va fi sortită unei finalitați ca cea a ghinionistului protagonist al ritualului lui Mamurius Veturius, care după ce primește o ciomăgeală bună, târât în afara Romei este sarificat pentru un an mai abundent.
Așa că: KEEP CALM AND CARRY ON

Revenim la argumentele invocate de către oponenții revizuirii.
Poate cel mai întâlnit argument împotriva este reprezentat de faptul că formula nouă („bărbat și femeie”) încală drepturile omului.

Ceva mă face total neîncrezător în acest timp de argumentație la îndemână: „Domnule, sunt încălcate drepturile și libertățile fundamentale. Ce să mai…?!”

Această abordare îmi aduce aminte de unii cetățeni pe care atunci când îi întrebam:
– Ați auzit de Declarația Universală a Drepturilor Omului?
Luau un aer de știutor și răspundeu prompt:
– „Da.”
Următoarea întrebare în sondaj era:
– Puteți să menționați trei dintre drepturile omului?
Urma o pauză, o înghițitură în sec, după care înșira aiuritor:
-„Păi! (…) Dreptul la egalitate, la învățământ, și toate astea…”
Din politețe dădeam aprobator din cap, iar pentru a scurta supliciul puneam următoare întrebare:
– Câte articole are Declarația?
– Pauză!
Îmi aduc aminte că un timp am avut în geantă fițuica cu cele treizeci de articole, periodic aruncam preventiv un ochi peste ele.
Dacă mă întrebați rezultatul sondajului, nu mi-l amintesc cu exactitate, dar a fost undeva la 20 % dintre cei chestionați care cunoșteau de fapt trei drepturi ale omului.

Cei care se agață astăzi de astfel de argumente, seamănă izbitor cu nedumeriții din sondajul meu, care își dădeau rapid acordul de participare, nebănuind ce întrebări urmează. După ce le puneam, erau atât de luați prin surprindere, de parcă îi loveam direct în moalele capului.

Acum, înapoi la argumente.

1. În spiritul în care a fost redactată DUDO nu prevede ca scop al său o laxitate în materie de libertăți de genul celor revendicate de LGBTG

Pentru mine DUDO specifică încă din preambul scopul redactării sale:

„Considerind ca ignorarea şi disprețuirea drepturilor omului au dus la acte de barbarie care revolta constiinta omenirii şi ca făurirea unei lumi în care fiinţele umane se vor bucura de libertatea cuvântului şi a convingerilor şi vor fi eliberate de teama şi mizerie a fost proclamată drept cea mai înalta aspirație a oamenilor (…).”*
De aceea, se cere ocrotirea prin autoritatea legii a drepturilor omului, „pentru ca omul să nu fie silit sa recurgã, ca soluţie extrema, la revolta împotriva tiraniei şi asupririi.”
Așadar, împotriva actelor de barbarie și pentru „făurirea unei lumi în care fiinţele umane se vor bucura de libertatea cuvântului şi a convingerilor.”
Declarația stipulează protejarea demnității și libertății umane față de regimurile autoritare/tiraniei care nu le recunoaște și nu le respectă.
Cheia de boltă este constituită de proclamarea libertății ca fiind inerentă ființei umane, și deci, de aici decurge obligația fiecărui stat membru de a o respecta:

„Considerând că în Carta popoarele Organizaţiei Naţiunilor Unite au proclamat din nou credinţa lor în drepturile fundamentale ale omului, în demnitatea şi în valoarea persoanei umane, drepturi egale pentru bărbaţi şi femei şi că au hotărât să favorizeze progresul social şi îmbunătăţirea condiţiilor de viata în cadrul unei libertăţi mai mari (…)”**

În spiritul în care a fost redactată, Declarația nu pare să stipuleze o laxitate în materie de libertăți de genul celor revendicate LGBTG. Ci mai degrabă ea este o atriculare a unor cerințe pentru protejarea libertății și deminității umane împotriva tiraniei.

Sigur, fiecare are dreptul să aducă ce argument dorește, însă folosirea paravanului numit drepturile omului contează mai puțin, fără o explicare solidă. Simpla enunțare a lor nu lămurește nimic. Dacă acuzi încălcarea DUDO sau CEDO, atunci explică și în ce fel acestea se încalcă.

2. Atât DUDO, cât și CEDO precizează că bărbatul și femeia au dreptul de a se căsători și de a întemeia o familie.

a. Articolul 16, aliniatul 1 din Declarația Universală a Drepturilor Omului menționează:

„Cu începere de la împlinirea vârstei legale, bărbatul şi femeia, fără nici o restrictie în ce priveşte rasa, naţionalitatea sau religia, au dreptul de a se căsători şi de a întemeia o familie. Ei au drepturi egale la contractarea căsătoriei, în decursul căsătoriei şi la desfacerea ei.”***

Iată, așadar, cine are dreptul să se căsătorească și să întemeieze o familie! Bărbatul și femeia!

b. Articolul 12 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului:

„Începând cu vârsta stabilită prin lege, bărbatul şi femeia au dreptul de a se căsători şi de a întemeia o familie conform legislaţiei naţionale ce reglementează exercitarea acestui drept.”****

CEDO garantează dreptul de a se căsători și de a întemeia o familie precum și egalitatea în drepturi bărbatului și femeii, după împlinirea vârstei stabilită de lege și în conformitate cu legislația națională.

Prin urmare, schimbarea formulării articolul 48 din Constituțiea României nu încalcă DUDO sau CEDO. Din potrivă, atât DUDO, cât și CEDO precizează că, „bărbatul și femeia au dreptul de a se căsători”!

Recommended For You

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.