După 10 ani…

În 15 septembrie 2008, ziarele titrau pe prima pagină: „Criza bancară: Lehman Brothers a căzut; Merrill Lynch a fost preluat de Bank of America pentru 50 de miliarde de dolari”. Erau știri-șoc, de necrezut și de neimaginat, cum coloșii financiari americani cad unul câte unul. Primele semne au apărut în iunie 2007, odată cu colapsul băncii americane de investiții Bear Sterns, dar piețele lacome au trecut cu vederea acel semn.
Efectele au apărut imediat și în alte țări și s-au extins de la sistemul financiar la întreaga economie. Banii ieftini au dispărut, firmele au început să își restrângă activitatea și să concedieze angajați. La rândul lor, noii șomeri s-au văzut în imposibilitatea de a-și rambursa creditele la bancă, pierzând astfel casele cumpărate prin credit ipotecar. Prețurile caselor au scăzut brusc, chiar s-au înjumătățit, astfel încât debitorii s-au văzut nevoiți să achite credite ce nu se mai justificau.
Întotdeauna, în spatele unei crize economice se ascund drame, angajați deveniți șomeri, proprietari de case care ajung în stradă, familii destrămate. Prețul plătit de societate este uriaș, iar revenirea dintr-o criza reprezintă un efort copleșitor. Cine e responsabil?
Criza economică a fost violentă și a afectat toate țările, fie ele dezvoltate, emergente sau în curs de dezvoltare. La nivelul economiei mondiale, creșterea economică agregată de circa 5% a căzut brusc la zero, iar la nivelul țărilor dezvoltate creșterea reală a PIB a scăzut de la circa 3% în 2007 la aproape -4% în 2008-2009. Cele mai mari fluctuații ale creșterii economice s-au înregistrat în țări cu politici imprudente și dezechilibre acumulate în perioada ce a precedat criza, cum ar fi România, Bulgaria, Croația și țările baltice.
Ce am învățat din criza economică?
În primul rând, am învățat că legile economice există și acționează fără întârziere și fără excepții. În al doilea rând, am învățat – sau ar fi trebuit să învățăm – că în cazul unei crize buna administrare a economiei face diferența între o „aterizare lină” și o „aterizare abruptă”. Cele mai afectate țări au fost cele prost administrate înainte de criză, care au avut deficite interne și externe mari, datorii publice și private, interne sau externe supradimensionate. În al treilea rând, am învățat că riscurile trebuie să fie estimate mai corect și echilibrat și trebuie create rezerve de tipul plaselor de siguranță. În al patrulea rând, am învățat că e mai bine să previi decât să tratezi. Și nu în ultimul rând, ne-am reamintit că ciclurile economice există, iar diferența între recesiune și criză este dată de competența guvernanților în perioada de ascensiune economică.
Am mai învățat că rapiditatea cu care o țara reacționează în sensul rezolvării problemelor din sectorul financiar și alocării de resurse financiare este esențială. Pentru a aloca resursele necesare susținerii firmelor și piețelor, o țară trebuie să- și permită, să aibă resurse puse deoparte, să aibă „bani albi pentru zile negre”. Am învățat (oare?) noțiunile de politici economice prociclice și anticiclice.Statul trebuie să aibă o atitudine responsabilă, să tempereze excesele și volatilitățile din economie. De multe ori, statul este tentat să aibă un comportament prociclic, să toarne gaz pe foc: când creșterea economică este semnificativă, statul aruncă bani în piață, eventual din împrumuturi. Acest gaz pe foc va crea o vâlvătaie care va arde pe mulți.
Suntem mai pregătiți pentru următoarea recesiune? Va fi o criză, sau o recesiune?
Cu siguranță sectorul financiar este mai pregătit după ce a trecut prin etape de recapitalizare și de întărire a reglementărilor. Uniunea Europeană a întărit regulile de guvernanță economică și a demarat analize ample care să identifice timpuriu dezechilibrele macroeconomice și să le ajusteze într-o manieră ordonată. Multe țări au învățat să prețuiască politicile economice prudente – de exemplu țările baltice, Bulgaria, Cehia, Polonia, Slovenia. Câteva țări, printre care și România, au apăsat puternic pedala de accelerație și au continuat practica politicilor economice prociclice, în special în domeniul fiscal-bugetar. Focul devine astfel vâlvătaie sub canistrele de benzină aruncate populist de guvernanți și va arde totul în jur. Atunci, ca în 2008-2009, cei responsabili se vor eschiva și vor arăta cu degetul către alții, jucând false scenete de dragoste în fața poporului / votanților. Cum se spune, minte-mă, dar minte-mă frumos.
page3image3312490432

articol apărut pe https://reporterglobal.ro/featured/dupa-10-ani/

Recommended For You

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.