Editoriale La rece, despre dezbaterea în plenul Parlamentului European privind deriva României

1. Intervenția premierului român a fost jalnică. Un discurs agresiv-defensiv, după ce guvernarea, prin păpușarii ei, a fost prinsă în fapt cu chestii una mai gravă decât alta. Nu am nicio compasiune pentru Viorica Dăncilă, ca femeie, ca figurant, ca român, ca orice. Joacă într-o piesă pe care nu o pricepe, în niciun rol. Flancată de membri ai guvernului care, pariez, o disprețuiesc în sinea lor. Sunt la fel ca ea, pe fond, goi și fără performanță, am numai dispreț și pentru ei. Cu nimic mai buni, indiferent de titluri. La fel de mediocri și de ticăloși.

2. România pe care Dăncilă & CO o reprezintă a dat un spectacol sinistru. Hoțul prins cu mâna până la cot în borcanul cu miere care dă lecții de moralitate și cere respect în Uniune. A primit în Parlamentul European un dispreț condescendent. În realitate, toți cei decenți sunt îngroziți. Ca român, mă simt prost, foarte prost, că am un asemenea premier. Mă simt obligată, prima dată în 16 ani, să spun „nu-toți-suntem-la-fel“. Și să muncesc de 10 ori mai mult ca să dovedesc asta. Fără naivitatea că acasă nu poate fi mai rău, mereu mai rău cu PSD. E mereu mai rău, din ianuarie 2017 încoace.

3. Umblă vorba în târg că România nu va prelua presedinția UE cu acest guvern. Sper să avem tot un guvern PSD, ca și cel din urmă neuron să priceapă că PSD a devenit, azi, un cartel menit să își salveze liderul suprem și încă alți câțiva. Și că PSD e azi la putere pentru că a fost salvat în 2015. De un guvern tehnocrat. Îmi doresc, așadar, un guvern PSD până în 2020. Ca să livreze minunățiile pe care le-a promis. Și ca cei mai nenorocoși dintre noi să priceapă că PSD vinde visuri naivilor pe care nu îi cunoaște și pe care nu dă doi bani și dă gratis imunitate hoților care îl conduc. Atât.

4. Oricum am ratat Centenarul și prima președinție a Consiliului UE. Avem datoria morală să ne gândim pe termen lung, la țară, fără PSD în formula sa de azi. Dacă tot e ratat prezentul, avem datoria să lucrăm pentru viitor, în fiecare zi în care să arătăm acasă și prin lumea în care suntem risipiți că suntem altfel decât PSD. Că PSD e o minoritate. Că România nu e agramată, hoață și șarlatană, că așa sunt numai cei care ne conduc acum.

Există soluții politice. Bune, decente, care nu oferă luna de pe cer în schimbul unui viitor dezastruos. Încă puțină răbdare și ochii larg deschiși. Se poate, există rețete și oameni care să repare un prezent stricat. Oameni noi!

Recommended For You

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.