OPINII

Educația sexuală

Ce este educația sexuală? De ce este nevoie de educație sexuală în școlile din România? Cine dorește să introducă educația sexuală în orarul școlar? Care sunt efectele expunerii preșcolarilor și elevilor la conținuturi despre educația sexuală? Ce soluții există?

Numele meu este Gabriel Braic, sunt profesor și părinte direct interesat de problema educației sexuale. Și nu sunt singurul. Sute-mii de voci se fac auzite prin cuvintele următoare.

În primul rând, educația sexuală presupune expunerea elevilor la texte și imagini care se presupune că îi vor ajuta să înțeleagă mai bine ce reprezintă sexualitatea.

În al doilea rând, sub umbrela reducerii numărului de sarcini nedorite la adolescentele din România (de altfel o problemă reală, în special în comunitățile etnice unde mulți copii nu frecventează școala), ni se propune soluția introducerii la nivel național a educației sexuale în școli și, atenție!, în grădinițe conform documentului Standarde pentru Educația Sexuală în Europa lansat de Biroul Regional al Organizației Mondiale a Sănătății în 2010.

Când studiezi acest document, te înfiori. De ce? Fiindcă o agendă neomarxistă, așa-zis progresistă, dar evident hedonistă, este fardată cu pudra bunelor intenții. Iată doar câteva dintre temele pe care educatorii trebuie să le predea, poate din toamnă, copiilor noștri:

  • pentru 0-4 ani – bucuria și plăcerea de a atinge propriul corp, masturbarea timpurie, dreptul de a explora identitățile de gen;
  • pentru 4-6 ani – prietenie și dragoste față de persoanele de același sex, relaţiile cu persoane de același sex;
  • pentru 6-9 ani – ejaculare, sexul în media;
  • pentru 9-12 ani – prima experienţă sexuală;
  • pentru 12-15 ani – sarcină (și în cazul relațiilor între persoanele de același sex);
  • peste 15 ani – sexul tranzacțional (prostituție, dar și sexul în schimbul unor daruri, hrană/nopți plăcute, mici sume de bani), pornografie, dependență sexuală.

În al treilea rând, consecințele expunerii minților inocente la astfel de conținuturi sunt incalculabil de grave. Gândiți-vă doar la rușinea, dezgustul și confuzia pe care le vor resimți în cel mai dureros mod copiii. Consecința va fi hiper-sexualizarea prematură a lor, cu efecte negative pe plan emoțional, relațional, sentimental. Nu o spun doar eu, ci o atestă specialiștii în psihologie și psihoterapie.

În al patrulea rând, studiile efectuate în țările unde s-a introdus deja educația sexuală se contrazic. În timp ce unele afirmă că numărul de adolescente gravide a scăzut, altele confirmă contrariul. Iată câteva exemple.

  • Expertul în sexualitate Daniel Wight de la Universitatea din Glasgow, într-un studiu din 2011 efectuat în Marea Britanie, precizează faptul că introducerea educației sexuale în școli a avut citez „un efect minimal asupra comportamentului raportat.” Oamenii de știință susțin că sarcinile nedorite la adolescente sunt direct legate de factori precum nivelul de educație – alta decât cea sexuală, instabilitatea familială, sărăcia.
  • Mai mult, conform lui Amy Adamczyk de la Departamentul de Sociologie al Colegiului de Justiție Penală „John Jay” din New York, religia „reduce probabilitatea ca o fată să facă avort prin reducerea probabilității că va avea o sarcină în afara căsătoriei.”.
  • În acest sens, un alt studiu condus de dr. Carlos Cabezon de la Departamentul de Obstetrică și Ginecologie al Facultății de Medicină din Santiago, Chile precizează următoarea concluzie: „Educația sexuală axată pe abstinență a fost eficientă în prevenirea sarcinii neintenționate la adolescente.”
  • În fine, Gerald Oettinger profesor la Universitatea din Austin, Texas a publicat un studiu clarificator despre efectele negative ale introducerii educației sexuale în școli încă din secolul trecut, studiu din care citez: „educația sexuală a fost asociată cu o activitate sexuală realizată mai devreme pentru unele adolescente și cu o sarcină mai timpurie pentru acele fete care au participat la cursuri.” Deci?

În ultimul rând, cred că introducerea educației sexuale în școli fără acordul părinților și în conformitate cu documentul OMS ar fi o eroare cu efecte traumatice asupra prezentului și asupra viitorului acestei țări. Mai mult, ar impune în mod evident agenda fals progresistă a minorităților sexuale asupra majorității. În plus, ar așeza brutal încă o cărămidă la grotescul edificiu al unei inculturi a sexului cu orice preț și, cel mai grav, ar conduce la hiper-sexualizarea copiilor care oricum sunt deja formatați mental în mod distructiv de mass-media, hollywood, netflix, manele ș.a.

Consecința e că tinerii și copiii devin simple obiecte ale plăcerii carnale proprii și colective,  lipsiți de educația cu privire la suflet, valori și principii pe care școala și familia ar trebui să le-o ofere. Priviți în istorie și veți vedea că orice civilizație s-a dezvoltat prin educație, disciplină, bun simț și s-a prăbușit prin depravare, indolență, panem et circenses.

Soluții? Există. Implicarea asumată a părinților în educarea copiilor. Discuții sincere între părinți și copii în funcție de vârsta acestora. Ore de biologie, respectiv anatomie, predate în mod profesionist de dascăli care își iubesc materia și elevii. Ore de dirigenție care nu sunt transformate în recuperări la mate, română sau alte discipline, ci sunt axate pe nevoile și pe dezvoltarea armonioasă a elevilor. Activități extrașcolare periodice în care experți și ong-uri acreditate intră în dialog cu elevii despre bolile cu transmitere sexuală, sănătate fizică, psihică și spirituală, valori precum abstinența, inocența, autocontrolul, bucuria de a trăi frumos.

Prieteni, vă invit să ne facem vocea auzită. Politicieni, psihologi, doctori, profesori, dar și elevi și părinți cu capul pe umeri și cărora vă pasă ce moștenire lăsăm generațiilor de după noi, vă chem să facem front comun și să respingem astfel de lecții dictate de interese obscure ale OMS, ce vor să fie predate cât mai repede copiilor noștri. Alătură-ni-te în această luptă. Fii de partea adevărului! Informează-te și informează!

Gabriel Braic